Arta noastră cea de toate zilele

Astăzi aproape orice poate fi numit artă. Nu neg că anumite, să le spun, „fenomene” se înscriu în ceea ce înseamnă artă. Însă unele nu cred că au vreo tangenţă cu aceasta. Fiecare as în ale calculatorului sau în ale vreunui progrămel şmecher e mare artist pentru că ştie să modifice poze, filmuleţe sau să „picteze” pe calculator.

Din punctul meu de vedere un artist trebuie să fie cu adevărat talentat, iar cu talentul te naşti. E drept că apoi trebuie să-l valorifici, să munceşti ca să faci ceva cu acel talent. (Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă!) Însă nu cred ca cineva se naşte cu talentul de a modifica în Photoshop poze şi apoi să fie numit marele artist.

O mostră a ceea ce consider eu cu adevărat artă găsiţi mai jos:

Voi cum vedeţi arta în zilele noastre?

P.S.: Sper să ajung şi eu la concertul de la Iaşi.

Melodiile din reclamele Orange – aprilie 2011

Aşa cum ne-au obişnuit reclamele Orange au de fiecare dată câte o piesă foarte bine aleasă pe fundal.  Luna aceasta au apărut la noi două spoturi Orange.

Primul marchează schimbarea sloganului Orange în “Today changes with Orange”. Melodia din acest spot este “Kids”, interpretată de MGMT.

În al doilea spot, cel în care un tip face autostopul, piesa de pe fundal este “Stuck”, a lui Caro Emerald.

Off, studenţia mea!

Merg destul de des în căminele din Campusul Titu Maiorescu Iaşi pentru că am de făcut multe proiecte împreună cu unii colegi care sunt cazaţi acolo. M-am săturat până peste cap de fumul de ţigară de pe holuri. Uneori îl poţi tăia cu un cuţit. Mai frumos este să le vezi şi pe femeile de serviciu cum pufăie de zor.

Dacă ar fi asta singura problemă, ar fi ceva. Dar nu, sunt muuulte. Principalele:

1. Nesimţirea unor studenţi (studente) care nu ştiu să convieţuiască

2. Mizeria din băi („datorată” tot nesimţirii)

3. Conexiunea la internet care ba e, ba nu e (nu că pe la facultate am avea aşa ceva; acolo se găsesc alte „lucruri” )

4.  Frigul de pe holuri

5.  Accesul în cămin al vânzătorilor ambulanţi şi al cerşetorilor (din experienţă vă spun că nimeni nu te opreşte la intrare să te întrebe de sănătate, chiar dacă eşti o persoană dubioasă sau nu).

Sigur mai sunt şi alte probleme care îi supără şi pe studenţii cazaţi în aceste cămine sau în altele din ţară. Cum eu sunt doar vizitator nu am cum să le ştiu. Aşa că sunteţi invitaţii mei să faceţi publice probleme cu care va confruntaţi în cămine. Dacă aveţi şi poze sau filmuleţe puteţi să mi le trimiteţi şi le voi posta negreşit pe blog.

A fost odată… gândul

„A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti.

De când se iscălea musca pe perete, / Mai mincinos cine nu crede. A fost odata un ziar, numit gândul.”

Probail aşa vor începe de astăzi înainte toate istorisirile despre ziarul gândul. De luni, 11 aprilie 2011, cei care erau obişnuiţi să ia la prima oră ziarele nu vor mai găsi la tarabe cotidianul editat de Mediafax Group. Ziarul va exista doar în mediul online, la adresa http://www.gandul.info/.

A avut loc încă o victorie a Internetului asupra printului. Nu pot spune că sufăr din această cauză, dar nici că sunt indiferentă. Nu cumpăram gândul, eventual mai citeam prima pagină (dacă ziarul era afişat cum trebuie) în timp ce aşteptam tramvaiul în staţie. Atunci, de ce nu sunt indiferentă? Simplu! Pentru că sunt studentă la jurnalism (şi pentru că eu chiar vreau să-mi practic meseria, nu ca alţi colegi care deja spun că se vor reprofila) şi faptul că dispar din ce în ce mai multe publicaţii de pe piaţă nu e un lucru încurajator, să-i spun.

“Haine” noi

După o perioadă destul de mare m-am hotărât să schimb puţin înfăţişarea blogului. Am făcut câteva corecturi pe ici, pe colo, am schimbat fundalul (celălalt era învechit), am mai adus câteva completări pe unde a mai fost nevoie şi nu în ultimul rând m-am decis să scriu cu diacritice. Oricum în ultimele postări am făcut acest lucru, dar acum e oficial (oare să spun şi pe Facebook asta? Am văzut că la anunţul relaţiilor se poartă – dacă ai scris pe FB că eşti într-o relaţie, înseamnă că treaba e serioasă.)

Până una alta trebuie să mă obişnuiesc cu noile “haine” ale blogului. Vouă vă plac?