EXIMTUR susţine Serile Filmului Românesc la Iaşi

Serile Filmului Românesc la Iaşi, organizate de Asociaţia Studenţilor Jurnalişti din Iaşi, se află deja la a treia ediţie. Anul acesta vă invităm să vizionaţi filme româneşti deosebite şi să întâlniţi invitaţii noştri, aleşi pe sprânceană.

Mănăstiri mai puţin cunoscute

În fiecare an, în una din zilele de Paşte, merg împreună cu familia în mini-excursii. De această dată am insistat să ajungem neapărat la Mănăstirea Slatina, din judeţul Suceava. Eu am mai fost o dată acolo (acum şapte ani) şi, deşi nu îmi aduceam aminte foarte bine zona, ştiam că am fost impresionată.

Ieri, căutând traseul, am mai descoperit câteva mănăstiri mai puţin cunoscute, dar care ne-au atras atenţia, mie şi surorii mele: Mănăstirea Cămârzani, Mănăstirea Bogdăneşti şi Mănăstirea Râşca.

Aşa că, astăzi am pornit dis-de-dimineaţă spre “Ţinutul Mănăstirilor”. Nu vă pot spune cât de frumos a fost să descoperim aceste locuri. Cel mai mult ne-au impresionat: Mănăstirea Cămârzani (vocea măicuţelor era divină), Așezământul creștin filantropic “Acoperământul Maicii Domnului” de la Mănăstirea Bogdăneşti şi Aleea Eternităţii de la Mănăstirea Slatina.

Unul din cele mai frumoase week-end-uri din viața mea :)

Aşa cum v-am spus acum ceva timp aici,  pe 7 aprilie mi-am împlinit visul de a-l vedea patinând live pe Evgeni Plushenko. Nu pot descrie în cuvinte cum a fost la  „Kings on Ice 2012”. Însă pot spune că a fost singurul spectacol la care am fost până acum la care nu am reuşit să fac fotografii pentru că am fost fascinată de ce se petrecea pe gheaţă şi nu am vrut să văd patinatorii prin intermediul obiectivului. Aşa că nu o să vedeţi pe aici decât poze din altă parte (detalii mai jos ).

Singurul lucru care m-a dezamăgit a fost Patinoarul Mihai Flamaropol din Bucureşti. E dezolant să vezi cum arată acel loc, unde de-abia au loc sportivii să-şi facă încălzirea, dar să mai şi patineze… E păcat, pentru că aşa cum s-a putut vedea, patinajul artistic are mulţi fani în România, care ar vrea să se bucure mai des de astfel de spectacole şi chiar să se bucure de reuşitele patinatorilor români.

Impresii despre Bruxelles

Ştiu că a trecut mai bine de o lună de când am promis aici că voi scrie ceva despre ce am reuşit să vizitez în Bruxelles, dar şi despre ce mi-a plăcut şi ce nu, dar am avut multe treburi pe cap şi de-abia acum am reuşit să fac asta.

În ceea ce priveşte partea cu obiectivele turistice, având în vedere că vizita a fost una de studiu nu am avut foarte mult timp liber (deşi unii din colegi au mai luat câteva pauze ) ca să ajung unde aş fi dorit aşa că am fost doar în câteva locuri.

Astfel, am reuşit să ajung de câteva ori în “Grand Place” (mai mult spre seara, aşa că am putut profita din plin de frumuseţea clădirilor luminate din centru, precum şi de un concert pe care l-am “prins” acolo) şi în centrul vechi. În ultimele două zile, fiind weekend, am putut să ajung şi eu la Statuia Manneken Pis, dar şi la acea statuie din centru, pe care dacă o atingi se spune că te vei întoarce cu siguranţă în capitala Europei. Seara, am mers într-o plimbare până în cartierul Rogier, unde sunt o parte din cele mai noi clădiri din Bruxelles.

În ultima zi petrecută în Belgia am mers în Grădina Botanică, de care am fost profund dezamăgită (este un fel de parc, cu câteva bănci şi o fântână arteziană) şi la Catedrala Sacré-Cœur, unde am urcat până în turn, de unde se vede tot oraşul. Aici mi-a plăcut foarte mult, mai ales că am reuşit astfel să văd, chiar dacă de la depărtare, şi alte obiective turistice (cum ar fi Atomiumul).

Acum, să spun pe scurt ce mi-a plăcut şi ce nu în Bruxelles.

Mi-a(u) plăcut:

+ statuile vii din centrul vechi;

+ paradele militare;

+ berea cu cireşe;

+ pizza pe care am mâncat-o la o terasă cochetă de pe una din străduţele pietonale;

+ faptul că am auzit de multe ori vorbindu-se româneşte în locuri importante din oraş.

Ultimele zile în Capitala Europei

Weekendul a fost unul mai relaxat în ceea ce priveşte întâlnirile programate, având doar trei, sâmbătă. Trebuie să recunosc că acestea au fost printre cele mai interesante din toate întrevederile avute în cele cinci zile petrecute la Bruxelles.

Prima întâlnire a fost cu cei doi corespondenţi Agerpres la Bruxelles, Tudor Martalogu şi Ionuţ Mareş, a doua cu Magdalena Moreh, corespondent TVR, iar ultima cu Aura Răducu de la DG Regio (Comisia Europeană), cu care am vorbit despre România şi fondurile venite de la Uniunea Europeană, dar şi despre proiectul de la Roşia Montană.

De ce am spus că aceste întâlniri au fost printre cele mai interesante? Pentru că de la cei trei jurnalişti am aflat mai multe despre ceea ce ne interesa (cel puţin pe mine), munca unui corespondent în Capitala Europei; care este programul unei zile de lucru, cum află diverse informaţii, ce beneficii au ş.a.m.d. Iar de la Aura Răducu de la DG Regio am aflat multe lucruri pe care nu le ştiam despre ceea ce înseamnă accesarea fondurilor europene şi utilizarea acestora. Ca să nu mai spun de informaţiile date despre Roşia Montană.

Duminică am avut  program de voie (de fapt jumătate de zi liberă, pentru că la ora 16.30 plecam deja cu toţii spre aeroport).

Promit să revin cu câteva informaţii despre ce am reuşit să vizitez aici şi ce mi-a plăcut şi ce nu.

Ce am mai făcut prin Bruxelles

Ziua de joi a început “promiţător”, cu un protest al gunoierilor din Bruxelles. Aceştia protestau, din câte am înţeles, împotriva privatizării societăţii de salubritate prin manifestaţii stradale, arderea gunoaielor şi încetarea activităţii pe parcursul mai multor zile (nu vreţi să ştiţi cum arăta oraşul după două zile în care nu s-a ridicat gunoiul).

După ce, ca orice jurnalist curios, ne-am băgat şi noi puţin nasul pe acolo , am pornit spre Reprezentanţa Permanentă a României la Uniunea Europeană, unde aveam programată o întâlnire.