O singură datorie are omul: Să nu fie prost!

Nu mai vreau ședințe de Guvern!!!

Și mai spun o dată: Nu mai vreau ședințe de Guvern, nu la Iași!!! Nu e de ajuns că tot orașul e un mare șantier, că se mai întrerupe traficul și din cauza “minunatei” ședințe ce a are loc la Universitatea “Alexandrui Ioan Cuza”, unde, din nefericire, am avut astăzi ore. Să vă  povestesc de ce sunt acum un pachet de nervi.

Să o luăm cu începutul. Dimineață, plec de acasă cu tramvaiul 3 până în Târgu Cucu, de unde schimb cu tramvaiul 1 ca să ajung la Universitate. Însă planul de acasă nu s-a potrivit cu cel din târg. Ajunge tramvaiul în Piața Unirii, iar o duduie de la RATP îi spune vatmanului că nu mai urcă nimic Copoul, să meargă spre Gară. Iar toți călătorii care vor totuși să ajungă în acea zonă trebuie să se întoarcă în Târgu Cucu, de unde vor lua un autobuz….care autobuz va merge spre Copou ocolind pe Strada Sărărie. Plină de nervi, mă întâlnesc cu o colegă, la fel de “încântată” de situație și ne hotărâm să mergem mai bine pe jos până la Universitate.

Asta a fost un fleac pe lângă experiența trăită când am ieșit de la ore. Ies din corpul D și mă îndrept spre trecerea de pietoni. Trec strada și dau peste un pâlc de jandarmi care mă anunță că nu pot merge pe acea parte de stradă; să fiu bună și să ocolesc pe dincolo dacă vreau să ajung în stația RATP. Văzând că tramvaiele circulă, am zis că mă conformez și am ocolit.

Și următoarea trecere de pietoni era blocată, așa că urc până dincolo de Universitate, unde văd un polițist de la Rutieră. Discuția avută cu acesta a fost mirobolantă: ”- Nu vă supărați, unde opresc acum tramvaiele? - Cred că aici”, zice el. Văd că vine un tramvai așa că decid să stau să-l aștept, poate am noroc.

Citeşte restul editării »

Niciun comentariu »

Miresmele din bloc

De mult timp mă plâng de tot felul de mirosuri ce străbat casa scării sau grădina blocului meu. Nu spun că nu ar fi şi câteva miresme îmbietoare prin zonă, însă rare sunt acele momente (când mai vine soacra vecinului de la etajul trei sau când găteşte mama -  nu că mă laud, dar mama găteşte într-un mare fel, am şi martori, oameni de cuvânt).

 Cea mai frecventă  mireasmă până astă vară a  fost cea de omletă.  Dimineaţa, dacă aveai  geamul deschis, ceasul  deşteptător nu-şi mai avea  rostul. Era înlocuit de  mirosul de omletă care îşi  făcea apariţia zilnic, pe la  07.00. Cred că mirosul  ”fenomenal” de omletă cu  muuultă untură, eventual  nişte şunculiţă şi alte alea  vine de la vecinii de la  doi…dacă îşi face din nou  simţită prezenţa pe 12  septembrie (când încep  copii şcoala) teoria mea se  va confirma :) .

 Un alt miros care m-a scos  din minţi anul ăsta a fost  cel de ardei umpluţi.  După 15 iulie în tot cartierul mirosea a ardei umpluţi şi am aflat că aproape în tot oraşul era la fel. Însă cea mai tare fază s-a petrecut în seara zilei de 23 iulie (am ţinut bine minte data ;) )): Eram cu sora mea în casă şi ne plângeam de mirosul care venea de afară. Şi sună mama: “Fetele nu vreţi să fac mâine nişte ardei umpluţi?” Noi nu şi nu că şi aşa miroase de ne tâmpeşte pe afară. La care mama “Păi de la miros mi s-a făcut şi mie poftă” :) )) No comment!

Citeşte restul editării »

5 Comentarii »

Un nou “club select”

Astăzi dimineaţă am descoperit un nou “club select”. Sincer vă spun că nu mă aşteptam la aşa ceva, dar dacă am aflat de el, am zis să spun şi altora. E vorba despre clubul format în jurul laboratoarelor de analize medicale.

Să dau acum câteva detalii despre el. Membrii acestuia se reunesc periodic, cel puţin o dată la două luni.  Cei care fac parte din club sunt matinali, foarte matinali (trebuie să fii în faţa laboratorului cel târziu la ora 06.00 dacă vrei să fii considerat membru). De asemenea, le place coada…pardon, să stea la coadă. Dacă vin prea devreme şi nu este formată deja una, nu se simt în elementul lor.

De dimineaţă am avut ocazia să mă întâlnesc cu câţiva din membrii grupului şi să îi observ, trei persoane mi-au atras atenţia. O doamnă avea, de exemplu, de făcut un sumar de urină. După ce asistenta o întreabă dacă are recipientul la dânsa, vine şi întrebarea doamnei: “Dar dacă nu vine, ce fac?” Nu vă gândiţi la prostii! După câteva minute am aflat cine trebuia să vină: soţul cu recipientul :D

Citeşte restul editării »

Niciun comentariu »

Of, anunţul meu!!!

Din categoria “Ce anunţuri mai apar pe stâlpii din oraş” vă prezint două din cele mai recente apariţii (le-am descoperit pe un stâlp din zona Copou).

6 Comentarii »

Big Sister e printre noi

Ea ştie unde eşti acum, ce faci, cu cine, când pleci, când te întorci. Ştie ce mănânci dimineaţa, la prânz şi seara. Ştie dacă ai probleme în familie, dacă ţi s-a căsătorit o rudă sau  (Doamne fereşte!) a murit. Ştie orarul copiilor care merg la şcoală sau a studenţilor, ştie cine are restanţă la întreţinere şi de ce, ştie ce salariu ai (sau n-ai), ştie dacă vrei să te muţi şi unde. Ea ŞTIE.

Cine e ea? E Big Sister!!! E chiar vecina ta (variază doar etajul la care stă, dar de obicei locuieşte la parter sau la etajul I). Nu cred că există o scară de bloc care să nu aibă în dotare o Big Sister. Eu zic că e practic imposibil.

Ea e acea persoană cu care te întâlneşti de fiecare dată când pleci sau vii. Ea nu stă degeaba: udă florile de pe casa scării, scutură preşul de la intrare, mai dă cu mătura, verifică cutia poştală sau atunci s-a nimerit să plece şi ea în piaţă. De aceea te întâlneşti mereu cu ea, nu pentru că te-ar urmări. În niciun caz!

Ea ştie tot ce mişcă în casele vecinilor, în scara blocului şi eventual şi pe la scările vecine. Dacă te caută cineva ea poate da orice informaţie necesară şi vei fi găsit imediat. Nu ai cum să scapi. Iar tu, dacă ai uitat sau pierdut ceva, poţi apela cu încredere la ea; sigur vei găsi ceea ce cauţi.

Aşa că aveţi grijă! Big Sister e printre noi! ;)

5 Comentarii »

Cum mi-am petrecut al treilea război mondial

Un text mai vechi de care am dat întâmplător prin calculator. A fost publicat şi în Academia de gashca (nu mai reţin în ce număr- ce să-i faci? Vârsta :D):

De 11 noiembrie anul trecut a început al treilea război mondial. Sau nu a început? Păi, nu aşa a spus Nostradamus? Ori mai credem în profeţii, ori nu mai credem? Unde mai punem că şi o clarvăzătoare din Bulgaria, pe nume Vanga (un fel de Carmen Harra în varianta de la sud de Dunăre), a „văzut“ că în noiembrie 2010 va izbucni cel de-al treilea război mondial. Doar ce putea să facă dacă e clarvăzătoare? „Să vadă“.

Cum scria şi în România liberă cu câteva zile înainte de marele eveniment: „Vestea a umplut pagini pe Internet, iar acum mulţi aşteaptă cu mai multă sau mai puţină teamă să vadă dacă profeţia se va împlini“. Chiar dacă fac parte din categoria celor cu mai puţină teamă am zis să mă pregătesc cum se cuvine pentru un eveniment senzaţional, cum se preconiza a fi acest început de război.

Primul pas a fost mersul la cumpărături. Pe listă aveam: popcorn, chips-uri, ice-tea, alune, salatine, un baton de salam şi o pâine feliată (în caz că se prelungeşte începerea războiului şi mi se face foame). Al doilea pas a fost baricadarea în dormitor şi proţăpirea în faţa calculatorului (ce prieten de nădejde poţi să ai în aceste momente decât un calculator?!). Al treilea şi ultimul pas a constat în deschiderea tuturor reţelelor de socializare pe care am cont. Şi de aici a început distracţia.

Citeşte restul editării »

Niciun comentariu »