Şi de-ar fi când va fi…

Când spui „peste 10 ani” te gândeşti că va fi peste foarte multă vreme, însă, în felul în care se scurge acum timpul, acest reper nu mai este un punct atât de îndepărtat. Nu îmi place să mă raportez la viitor, pentru că viitorul nu mai e sigur de mult.

Îmi place prezentul, cred că tuturor le place, chiar dacă mulţi nu vor să recunoască acest lucru. Nu pot spune că nu îmi place să visez ce va fi peste 10 ani, dar mi-e greu să spun cum mă văd peste 10 ani. Asta se întâmplă nu pentru că nu aş şti ce pot sau pentru că nu aş avea încredere în mine, ci pentru că acum totul se schimbă de la o zi la alta, apar oportunităţi sau eşecuri în viaţa fiecăruia.

Dacă mă gândesc ce vroiam să fac acum 10 ani (pe la 12-13 ani) ştiu că aveam eu o idee legată de jurnalism, însă una foarte vagă, o pasiune de moment. Îmi amintesc că atunci când mă întreba lumea „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” eu răspundeam „Reporter sau crainic TV” (chiar dacă nu ştiam absolut deloc cu ce se mănâncă). Chiar dacă am făcut emisiuni vorbind la o cariocă, în faţa oglinzii din baie (suită pe un lighean ca să mă vad ) şi am realizat prima revistă a clasei (a şasea) din şcoala mea generală mi-a trecut repede.Atunci pasiunile veneau şi plecau într-o clipită (înainte vroiam să fiu cântăreaţă şi cântam, tot la cariocă ))

Recomand reporteriţă!

  Săptămânile trecute cine cutreiera pe facebook în căutare de informaţii mai mult sau mai puţin interesante a văzut cu siguranţă şi mesajul următor: „Draga mea nepoată, Andreea este înnebunită de mirajul lumii jurnalistice de televiziune! A absolvit un curs la Antena 1(Vlad Ionescu), este la facultatea de jurnalism Hyperion şi încearcă să «pătrundă», în «curtea» unei televiziuni! O recomand pentru orice televiziune interesată de o reporteriţă ambiţioasă şi charismatică!” (copyright: orice greşelă de ortografie sau punctuaţie aparţine celui care a redactat mesajul).

  Cel care face această recomandare este un actor destul cunoscut (cândva a realizat şi emisiunea pentru copii Arlechino) care, cum era şi normal, a „pătruns” în „curtea” new media. A fost şi el cuprins de mirajul lumii care socializează pe facebook. Este lesne de bănuit că toate televiziunile care vor să aibă în curte  o „reporteriţă ambiţioasă şi charismatică!” au ţinut cont de recomandarea actorului, mai ales că mesajul era însoţi şi de o poză a dragii nepoate (şi nu era chiar o poză de pus în CV).

  După ce ne-am dat seama cu toţii că cei care nu au un unchi care să îi recomande pe reţelele de socializare, ar mai fi o singură întrebare de pus: dacă urmăm doar cursurile de la facultate (una de stat) mai avem vreo şansă să ajungem şi noi în curtea unei televiziuni (măcar să dăm mâncare la găini)?

În memoria lui Mile Cărpenişan

Un model pentru orice viitor jurnalist; Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Până la adeverinţele RATP te mănâncă secretarele

Sunt un pachet de nervi…mai am un pic si bat niste secretare, mai exact secretarele de la Facultatea de Litere de la UAIC Iasi. Daca pana lunea viitoare nu avem abonamente RATP facem revolta; eu si Paul suntem primii care o sa protestam.Sa va povestesc de unde atatia nervi:

Cristian Tudor Popescu şi Emil Hurezeanu vin la Iaşi

Marti, 16 martie 2010, jurnalistul Cristian Tudor Popescu vine la Iasi pentru o serie de evenimente organizate de Editura Polirom si Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”. De la ora 14.00 in Aula Magna “Mihai Eminescu”, jurnalistul va sustine conferinta cu titlul “Despre propaganda si manipulare in filmul romanesc” – discutie despre volumul “Cuvinte rare” aparut la Polirom (2009). Vor participa: Vasile Isan, rector al UAIC si Silviu Lupescu, director general Polirom.

Cea mai tare petrecere studenţească a sfârşitului de an

Ieri, 2 decembrie a.c., a avut loc Balul Bobocilor de la Facultatea de Litere a Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” Iasi, organizat de Asociatia Studentilor Jurnalisti (ASJ) Iasi.

A fost primul eveniment in care am fost implicata cu adevarat in organizare. Impresii? A fost SUPERRRRR, dar si foarte obositor. Sa va prezint pe scurt programul meu de ieri: la 10.00 eram la club si faceam curatenie impreuna cu alti colegi din asociatie; la 14.00 am reusit sa ajung acasa sa mananc ceva si sa fac ultimele pregatiri pt Miss (tabele pt juriu, luat pixuri s.a.);  la 16.00 eram din nou la club. Aici deja au aparut probleme: cu rezervarile – Alina te-ai descurcat admirabil , cu vestiarul fetelor de la Miss-nu aveam decat o camaruta unde trebuiau sa incapa cele opt concurente, cateva persoane care sa le ajute plus vreo doi organizatori (eu si Alina Maslin)- ms Georgel pt ca ai facut un pic de ordine acolo. In afara de astea, am mai descoperit o “bomba”: la baie nu existau oglinzi  . Astea erau conditiile, asa ca a trebuit sa ne acomodam cum am putut.