Ca în fiecare an, în această perioadă ascult piesele participante la Eurovision. De data aceasta m-am gândit să împart și cu voi preferințele mele. Deocamdată să vorbim de prima semifinală, ce va avea loc mâine, 22 mai, de la ora 22.00.
Piesele care mi-au atras atenția și care cred (pentru unele chiar sper) că vor ajunge în finală, sunt:
1. Cipru: Ivi Adamou – “La La Love”
2. Danemarca: Soluna Samay – “Should’ve Known Better”
3. Grecia: Eleftheria Eleftheriou – “Aphrodisiac”
O nouă săptămână, o nouă temă la acelaşi seminar ca data trecută 
De data aceasta am avut de realizat două mini-interviuri (unul luat pe mess şi unul pe e-mail) cu cine vrem noi şi pe ce temă vrem noi. Pentru că este weekend, pentru că se apropie primăvara (cel puţin din punct de vedere calendaristic) şi mai ales pentru că temele mult prea serioase nu sunt pe gustul meu în această perioadă, m-am gândit să-mi intervievez doi colegi despre ce înseamnă “1 martie” pentru ei.
Primul supus “interogatoriului” a fost Cătălin Hopulele, zis Hopu, cu care am vorbit pe mess.
Ioana Stoian: 1 martie pentru tine: demodat sau încă în tendinţe?
Cătălin Hopulele: 1 martie nu are neapărat o semnificaţie importantă ca zi, în mod real. În schimb, pentru mine, 1 martie este, cel puţin psihologic, începutul primăverii şi prin urmare eu aş fi cel demodat aici. Parcă se topeşte zăpada puţin mai repede sub soarele din martie.
I.S.: Cum arăta 1 martie în şcoală şi cum arată acum?
C.H.: Păi mama are un obicei şi acum, dar care m-a ajutat foarte mult când eram la şcoală, şi anume să facă mărţişoare hand made, cum s-ar spune acum, dar practic erau super. Şi încă sunt. Şi dădeam la absolut fiecare coleg şi primeam laude din partea fiecăruia. Şi pot să spun că am amintiri foarte frumoase de atunci. Acum, cel puţin dăruirea de marţişoare mi se pare că s-a cam stins puţin. E şi drept că nu am efectiv timpul necesar să mă dedic cumpărării mărţişoarelor.
I.S.: Care a fost cel mai ciudat mărţişor pe care l-ai primit?
C.H.: Grea întrebare. Nu ştiu, nu am primit niciodata un marţişor ciudat cred, dar probabil printre cele mai interesante se numără un pergament rulat pe care era scrisă o urare.
I.S.: Mărţişor simplu sau şi un cadou pe lângă el?
C.H.: Depinde de persoana căruia îi dai. Celor apropiaţi e mai mult decât ok să ai şi un mărţişor alături, cu condiţia să ţii minte că nu e nevoie de o zi specială pentru un cadou frumos. Oricum, e obligatoriu un mărţişor.
“Mi-ar plăcea să îmi aduc aminte de la care e fiecare.”
I.S.: Câte mărţişoare ai de gând să cumperi în acest an?
C.H.: Dacă timpul îmi va permite şi în ziua respectivă voi putea să am câteva ore libere, am să cumpăr vreo două pentru colegii de an şi câteva pentru cei de la Opinia şi cei dragi. Prin urmare, nu multe, dar nu puţine.
Acum aproximativ doua saptamani am castigat la Europa FM o invitatie dubla la concertul “The Wailers – 40th anniversary tour”, de pe 10 septembrie. Tot ma gandeam eu sa plec prin capitala, la verisoara mea, iar atunci s-a ivit ocazia perfecta. Vineri, pe 10 septembrie am ajuns in Bucuresti, pe la pranz, iar seara am fost la Arenele Romane, la concertul fostei trupe a lui Bob Marley.
Putina paine "prezenta" la targ 
Daca tot am ajuns in Bucuresti si a picat planul pe care il aveam cu ASJ-ul, am zis sa imi pregatesc incaltarile si sa pornesc in explorarea capitalei. Zis si facut. Sambata de dupa concert am luat-o usurel; mai exact am facut o vizita la Europa FM, unde am ”livrat” niste placinte Poale-n brau si un cozonac, iar apoi am fost cu verisoara mea si cei doi pitici ai ei la “Targul de paine” care a avut loc in Parcul National. Traditii, produse cu specific romanesc, jocuri populare… frumos, n-am ce zice, dar a cam lipsit din toata schema PAINEA. Fiind un targ de paine ma asteptam ca peste tot sa gasesc paine, dar se pare ca logica mea a fost gresita, pentru ca majoritatea produselor erau pe baza de carne. Poate e si asta o strategie de PR si nu am aflat eu inca. Oricum m-am infruptat si eu din niste sarmalute in foi de varza (mai multa era varza, decat umplutura ) cu mamaliguta si mi-am satisfacut pofta de bomboane “Bucuria”.
Muzeul Taranului Roman
De duminica a inceput insa cu adevarat explorarea Bucurestiului. Punctul de plecare a fost Piata Victoriei, unde o doamna, vazand ca fac niste poze la o cladire mai interesanta, m-a “sfatuit” sa ma intoc si sa le fac o poza “boilor de acolo”. Cred ca stiti la ce loc se referea, la Palatul Victoria. Cu zambetul pe buze, mi-am indreptat pasii spre Muzeul Taranului Roman (MTR), pe care doream de mult sa-l vizitez. Citeşte restul editării »
Cel care a deschis seria de training-uri din cadrul celei de-a doua ediţii a Journalism Summer School a fost Petrişor Obae, editor Pagina de media. După ce le-a vorbit studenţilor despre “Mărirea şi decăderea presei din România”, pornind de la un scurt istoric a ceea ce înseamnă presa la noi şi ajungând până la mogulii din media actuală, jurnalistul a răspuns tuturor curiozităţilor participanţilor, în sesiunea specială de la final. La sfârşitul training-ului, Petrişor Obae a stat de vorbă cu unul din reporterii noştri despre cum se dezvoltă media pe online, despre soarta printului, a dat câteva sfaturi studenţilor şi a vorbit despre secretele menţinerii unei bune relaţii jurnalist-sursă.
Cum vedeţi trecerea de la print la online? Ce etape ar trebui urmărite într un astfel de proces?
Etape este mult spus. În primul rând trebuie urmărit un model de business. Tocmai aici este marea problemă a online-ului de la noi şi cred că din toată lumea. Nu există încă un model de business sănătos şi fiabil pentru o afacere de online. De aceea în toată lumea Murdoch încearcă varianta conţinutului pe bani, alţii încearcă varianta vânzării de spaţiu publicitar şi a conţinutului gratuit, este şi cazul „Paginademedia”. Internetul îşi caută acum făgaşul pe care să meargă mai departe. Nu există încă setat clar, ca în presa tradiţională, un model de business. Trecerea de la print la online însă este mult spus. Această formulare te duce cu gândul la desfiinţarea printului, ori eu sunt printre cei care cred că printul nu va dispărea. Printul va continua să existe , chiar dacă rolul lui poate va fi altul.
Având în vedere că majoritatea site-urilor publicaţiilor cotidiene se comportă din ce în ce mai mult ca nişte agenţii de presă care credeţi că este viitorul lor? Cum se vor dezvolta în timp?
Este o etapă normală în dezvoltarea site-urilor pentru că atunci când au apărut site-urile ziarelor erau aproape o oglindă a variantei tipărite. Este normal ca pentru a aduce o valoare adăugată cititorului de Internet să vii cu mai mult decât reflectarea ediţiei tipărite. De aceea, acum toate ziarele, inclusiv „Evenimentul Zilei”, „România liberă”, „Adevărul”, funcţionează ca furnizori de conţinut, altul decât ce există în varianta lor tipărită. Şi este normal pentru că modelul în presa de acum este acesta al integrării, în care într-o redacţie nu funcţionează numai printul separat, ci print, multimedia, Internet; există mai multe medii prin care mesajul se duce, iar aceste medii funcţionează integral. Este parte a acestui sistem: printul are zona lui, multimedia, Internetul au zona lor şi se dezvoltă ca atare.
„ Jurnalismul este identic indiferent de mediul pe care te exprimi”
Se vehiculează că şi în online-ul românesc se va introduce un sistem de plată. Cum credeţi că va reacţiona publicul în faţa acestui fapt?
Din informaţiile mele exista două zone care se gândesc serios la taxa pe conţinut. „Adevărul Holding” este prima zonă care a declarat public că intenţionează să furnizeze conţinut pe bani. O a doua zonă care se ia în considerare în această mutare este „Ziarul Financiar”. Acesta a mai funcţionat acum patru-cinci ani într-o formulă de conţinut pe bani. Atunci se îmbina cumva zona de print cu zona de Internet, în sensul că cine era abonat la ziarul tipărit, primea şi un cod cu care putea vedea conţinutul online. Ulterior au venit pe formula conţinutului gratuit, iar acum se gândesc la o formulă de a da informaţii contra cost. Nu au luat încă o decizie, dar în toată lumea, nu doar în România publicul este obişnuit să consume informaţii gratuite. Este foarte greu să implementezi un sistem de conţinut pe bani în condiţiile în care lumea este obişnuită să primească informaţia gratuit. În momentul în care vrei să faci acest pas, cel mai important lucru de care trebuie să ţii cont, şi asta o spun Murdoch şi alţi oameni calificaţi, este valoarea adăugată. În momentul în care nu oferi valoare adăugată, omul nu are de ce să te plătească şi atunci, într-o astfel de formulă, succesul ar putea veni, pentru că încă nu se ştie dacă vine sau nu, dacă acel conţinut pe care-l oferi are într-adevăr o valoare informativă foarte mare în faţa publicului pe care vrei tu să-l atingi. Citeşte restul editării »
| Editat de Silvia Craus | |
| vineri, 18 iunie 2010 | |
| (SUPLIMENT, 11.00) DOSAR – BISERICI – RESTAURARE/ Rugaciuni printre schele si moloz (CUZANET, Iasi 18 iunie) La ultimul recensamint facut in 2002, cea mai mare parte a populatiei Romaniei, respectiv 86,7 %, s-a declarat de confesiune crestin – ortodoxa . In Romania exista aproape patru sute de manastiri si mai mult de 14.500 biserici ortodoxe. In 2002, 1.000 de biserici erau in constructie sau renovare. In Iasi exista peste 600 de biserici ortodoxe, din care 63 sunt monumente istorice aflate in diferite stadii de reabilitare. Din lipsa de bani, preotii si enoriasii sunt nevoiti sa participe la slujbe in lacase de cult darapanate, gata oricind sa se prabuseasca. Una dintre bisericile aflate intr-un stadiu inaintat de degradare este Biserica Nicorita din cartierul Tatarasi. Aceasta biserica asteapta de mai bine de 15 ani sa isi recapete identitatea culturala. Biserica Sfantul Sava, una dintre cele mai vechi biserici din Iasi este monument istoric de importanta nationala, cu o arhitectura unica. Se afla in curs de reabilitare, reconsolidare. Alta biserica monument istoric care are nevoie de reparatii este Biserica Rotunda din Letcani, Iasi – unica in tara. Reporterii CuzaNet au realizat un documentar despre starea de degradare a bisericilor din judetul Iasi si despre stadiul lucrarilor de restaurare a lacaselor de cult. |
Ieri si astazi am “organizat” impreuna cu sora si parintii doua miniexcursii. Ieri am fost pana la Manastirea Putna, una din preferatele noastre, la Chilia lui Daniil Sihastrul si la Manastirea Dragomirna, langa Suceava. Pacat ca a inceput ploaia la ultima oprire si nu am mai reusit sa admiram peisajul superb din jurul manastirii (lacul, padurea).
Astazi am fost pana la Miclauseni, unde se afla o Manastire de maici si Castelul Sturdza. 
Citeşte restul editării »
