Note de calatorie II

Asa cum am promis revin cu detalii despre celelalte zile petrecute la munte. A doua zi am petrecut-o in Vatra Dornei. De dimineata ne-am hotarat sa urcam cu telescaunul pe Dealul Negru. Bine ca aveam poze facute din anii anteriori si acum am putut admira si eu peisajul in liniste, fara sa caut cele mai bune unghiuri pentru fotografii.

Cand am ajuns sus am fost putin dezamagita pentru ca  mare parte a peisajului nu mai era cum il stiam. In zona s-au facut multe defrisari, nu s-a mai ingrijit nimeni de conservarea naturii, iar cel mai grav mi s-a parut faptul ca si in varf de munte au inceput sa-si faca oamenii case de vacanta. O alta dezamagire a fost ca nu am mai gasit aproape deloc zmeura 😦

Cu Gianina la plimbare pe Dealul Negru

Cu toate acestea am gasit si cateva locuri nepatrunse de „modernitate”, de unde puteai admira frumusetile naturii. Spre finalul plimbarii noastre pe Dealul Negru am fost cateva minute la calarie. Imi era dor de anul trecut. Pacat ca nu am stat mai mult, dar nu ne dadeau banii afara din casa. (Pentru un tur am dat 10 lei.)

Dupa plimbarea „la inaltime” sa-i zicem 😀 am coborat inapoi in Vatra Dornei si am mers pana la Izvoare. Nici aici peisajul nu mai era acelasi, iar din cele trei izvoare de acum vreo 5 ani, nu mai era accesibil decat unul.  Apa acestuia era foarte rece, putin mineralizata si cu gust a metal. A prins foarte bine dupa atata drum 😀

Acum era cazul sa mergem sa ne incarcam bateriile la un restaurat. Desi sunt cam mofturoasa de felul meu, am avut curajul sa incerc un fel de mancare nou pentru mine: „Muschiulet in sos vanatoresc”- un deliciu. M-am tot gandit daca sa va arat cum arata sau nu. Am zis sa nu va fac pofta, dar asta e…poate ajungeti si voi la Restaurantul Simina, in Vatra Dornei si gustati.

Dupa-amiaza nu am mai avut parte de vreme buna, asa ca ne-am rezumat la o plimbare prin parcul din statiune.

Pentru sambata aveam programata o drumetie pana la „12 Apostoli”, insa nici vremea si nici sanatatea nu au tinut cu noi. Asa ca am decis sa mergem pe Rarau, mai precis pana la Schit, pentru ca se putea urca cu masina. Si nu am regretat alegerea facuta. Peisajul este absolut superb.

Imi pare rau ca nu imi permite spatiul sa pun mai multe poze ca sa vedeti si voi ca e adevarat ce va spun.

Dupa ~7 kilometri de mers cu masina pe un drum nu foarte bun, am decis sa renuntam la confortul masinii si am pornit per pedes. Ce e drept nu mai aveam mult de mers pana la Manastirea Rarau. Cu aceasta ocazie am cules si menta, care era din belsug. Trebuie sa recunosc ca nu eu personal am cules, ci sora si prietena mea. Eu m-am ocupat, ca de obicei, de fotografii 😀

Manastirea nu este foarte mare, insa este localizata intr-o zona deosebita. Ceea ce se desfasoara sub ochii tai din curtea ei nu se poate descrie in cuvinte. Ce am aflat despre acest locas este ca adaposteste o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni (daruita bisericii manastirii de voievodul Petru Rares) si ca asigura cateva spatii de cazare pentru turisti. Asa ca ne-am zis ca la anul poate venim din nou aici, dormim o noapte , iar a doua zi sa pornim urcusul spre Pietrele Doamnei. Sa vedem daca o sa ne tinem de cuvant. 

La intoarcerea de pe Rarau am hotarat sa mai mergem la o manastire, situata exact pe malul Bistritei, in comuna Dorna-Arini.

„Manastirea Acoperamantului Maicii Domnului” este o ciudatenie pentru aceasta zona. De ce zic asta? Pentru ca este construita in stil maramuresean si pentru ca se afla sub patronajul Mitropoliei Munteniei si Dobrogei – Arhiepiscopia Tomisului. Acest patronaj se datoreaza faptului ca manastirea a fost ridicata de catre Inaltreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Sa nu uit sa va spun ca aici se afla si un fel de pensiune, „Casa Pelerinului”, unde conditiile (din cate am vazut in pliant) sunt foarte bune, iar mancarea este una ecologica (ingredientele sunt naturale, din ferma proprie). Noi nu le-am incercat, dar cred ca daca vom mai ajunge pe acolo sigur vom gusta ceva.

Dupa aceasta mini-excursie ne-am odihnit la Casa Corina, gandindu-ne ce sa facem in ultima zi, inainte de a porni spre casa. Degeaba ne-am gandit noi, pentru ca duminica de dimineata a inceput o ploaieee. Asa ca ne-am facut fumos bagajelul si am plecat spre Iasi, fara sa mai avem ocazia sa vizitam ceva.

Cam acestea au fost notele mele de calatorie. Cele patru zile petrecute la munte  au fost binevenite si sper sa  mai repet experienta cat de curand, in alte zone ale tarii.

P.S.: Pentru cei care vor mai multe poze, am uploadat ~ 100 in contul meu de pe Facebook.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Note de calatorie II&8221;

    • Multumesc!
      Sper sa va placa si restul postarilor.
      De cateva saptamani ma chinui sa mai scriu un post despre o mini-excursie facuta la Ceplenita, dar nu am avut timp. Poate zilele acestea reusesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s