Per pedes prin Bucuresti

Acum aproximativ doua saptamani am castigat la Europa FM o invitatie dubla la concertul „The Wailers – 40th anniversary tour”, de pe 10 septembrie. Tot ma gandeam eu sa plec prin capitala, la verisoara mea, iar atunci s-a ivit ocazia perfecta. Vineri, pe 10 septembrie am ajuns in Bucuresti, pe la pranz, iar seara am fost la Arenele Romane, la concertul fostei trupe a lui Bob Marley.

Putina paine "prezenta" la targ 🙂

Daca tot am ajuns in Bucuresti si a picat planul pe care il aveam cu ASJ-ul, am zis sa imi pregatesc incaltarile si sa pornesc in explorarea capitalei. Zis si facut. Sambata de dupa concert am luat-o usurel; mai exact am facut o vizita la Europa FM, unde am „livrat” niste placinte Poale-n brau si un cozonac, iar apoi am fost cu verisoara mea si cei doi pitici ai ei la „Targul de paine” care a avut loc in Parcul National. Traditii, produse cu specific romanesc, jocuri populare… frumos, n-am ce zice, dar a cam lipsit din toata schema PAINEA. Fiind un targ de paine ma asteptam ca peste tot sa gasesc paine, dar se pare ca logica mea a fost gresita, pentru ca majoritatea produselor erau pe baza de carne. Poate e si asta o strategie de PR si nu am aflat eu inca. Oricum m-am infruptat si eu din niste sarmalute in foi de varza (mai multa era varza, decat umplutura :D) cu mamaliguta si mi-am satisfacut pofta de bomboane „Bucuria”.

Muzeul Taranului Roman

De duminica a inceput insa cu adevarat explorarea Bucurestiului. Punctul de plecare a fost Piata Victoriei, unde o doamna, vazand ca fac niste poze la o cladire mai interesanta, m-a „sfatuit” sa ma intoc si sa le fac o poza „boilor de acolo”. Cred ca stiti la ce loc se referea, la Palatul Victoria. Cu zambetul pe buze, mi-am indreptat pasii spre Muzeul Taranului Roman (MTR), pe care doream de mult sa-l vizitez. In perioada 10-19 septembrie s-au desfasurat „Zilele Muzeului Taranului” asa ca am avut norocul sa vizitez si expozitia „Sa aruncam o privire- gucken wir mal” si „Targul mesterilor iconari”. Tot aici am avut ocazia sa vad si expozitia de fotografie Inge Morah „Jurnalul meu romanesc”, care m-a impresionat. Daca ajungeti sa vizitati MTR (chiar va recomand sa ajungetia aici), nu trebuie sa ratati Muzeul de Iconografie Comunista, situat intr-o sala, in dreapta intrarii principale. Periplul meu a continuat cu o scurta vizita la Biserica voievodala Izvorul Tamaduirii Mavrogheni si cu o plimbare pe Soseaua Kiseleff, unde era in plina desfasurare „Targul de antichitati”. Ultima oprire din acea zi a fost la Muzeul National de Geologie. Initial mi-am spus ca sigur o sa ma plictisesc, insa nu a fost deloc asa. Desi in capul meu au inceput sa se amestece toate denumirile de pietre, roci si alte exponate :D, am ramas impresionata de rodocrozit, cuart si stibina. De asemenea, am avut norocul sa vizitez in cadrul muzeului si expozitia temporara „Bonsai si pietre vii”.

Curtea Manastirii Stavropoleos

Daca duminica am vizitat muzee, mi-am zis ca luni sa ajung prin zona veche a capitalei si pe la cateva manastiri. Asa ca am pornit de dimineata spre Lipscani. Trebuie sa precizez ca zona arata mai bine decat anul trecut, cand te plimbai pe niste barne si aveai sansa la orice pas facut sa cazi in gropile facute, pe semne, ca sa restaureze strada. Mai e mult de lucru, dar se cunoaste un progres. Colindand pe stradutele inguste am ajuns la fostul Han cu tei si la Manastirea Stavropoleos, pe care anul trecut am cautat-o de zor, dar nici ca am gasit-o;)) Pe aici m-am imprietenit cu un spaniol care cauta si el sa vada vechiul Bucuresti si care, culmea, era impresionat de Romanica noastra. Ce mi-a spus interesant a fost ca imaginea pe care o avea despre Romania era una a unei tari foarte sarace, dar de cand a venit aici si-a dat seama ca nu este tocmai asa si ca o ducem destul de bine. Doar ca in ceea ce priveste turismul, mai avem de lucrat.  Dupa vreo doua ore petrecute pe aici am pornit spre Casa Poporului. Nu aveam de gand sa o vizitez, pentru ca am vazut-o anul trecut, ci sa ajung la Manastirea Antim, care se afla pe partea stanga cum vii spre „mareata” cladire dinspre Piata Unirii. Dupa un mic popas aici, m-am intors in Piata Unirii si am inceput aventura cautarii Manastirii Radu Voda. Pe cine intrebam se uita la mine ca mata in calendar. Parca vorbeam de cine stie ce. Cu un ghid turistic in mana si cu multaaa vointa am plecat in cautarea acului in carul cu fan. Am uitat sa va spun care a fost cel mai frumos raspuns pe care l-am primit de la o doamna: „Uite, vad ca e o biserica acolo. Poate o fi ceea ce cauti tu.” Dupa ce m-am fatait cam jumatate de ora fara sa stiu in ce parte sa o iau am nimerit pe drumul corect si am ajuns la Manastirea Radu Voda. Insa acum stau si ma gandesc daca a meritat osteneala. De ce spun asta? Pentru ca am ramas cu un gust amar dupa ce am intrat in biserica manastirii. In timp ce credinciosii asteptau piosi, in genunchi, ca preotul sa le citeasca o rugaciune si sa stea de vorba cu ei, acesta isi scoate tacticos de sub sutana doua telefoane mobile si incepe sa discute linistit cu cineva. Da; in biserica preotul vorbea la telefon. Acest fapt mi-a lasat un gust amar. M-am intors pe Splaiul Unirii in Piata Unirii cu gandul de a vizita Muzeul de Istorie a Evreilor din Romania, insa nu am avut norocul sa-l gasesc deschis; asa ca mi-am incheiat expeditia din acea zi.

Gradina Ioanid

O noua zi, un nou traseu prin capitala. Marti am decis sa merg prin vechiul Bucuresti, pe un traseu recomandat de Ghidul Turistic al Romaniei editat de National Geographic. Am inceput cu Biserica Coltea, prima biserica in stil brancovenesc din capitala. Apoi am colindat pe Strada Coltei, Strada Ivo Andric, Bulevardul Hristo Botev, Strada Caimatei, Strada Sfintilor (unde am vazut niste cladiri impresionanate din punct de vedere arhitectural), Strada Armeneasca si Bulevardul Carol. Aici am poposit vreme de cateva minute la Biserica Armeneasca. Melanjul intre catolic si ortodox din interiorul bisericii este foarte ciudat (mentionez ca pana acum nu am mai intrat niciodata intr-o biserica armeneasca). Mi-am continuat plimbarea pe Strada Spatarului, spre Muzeul Theodor Pallady. Aici am fost surprinsa sa aflu ca, mai nou, muzeele sunt inchise si martea, nu doar lunea. Dezamagita oarecum de aceasta „noutate” (mai aveam in program si Muzeul Vasile Grigore, care respecta acelasi program) am mers mai departe pe Strada Silvestru, unde majoritatea caselor au un aspect oriental, Strada Salcamilor, Strada Toamnei si Strada Maria Rosetti.  Aici am descoperit la un moment dat si casa in care a locuit scriitorul Ion Luca Caragiale in anul 1900. Am facut apoi dreapta spre Strada Calderon pentru a ajunge la Gradina Icoanei si a vedea fatada Scolii Centrale proiectata de Ion Micu (aceasta era recomandata in ghidul meu). Ca sa inchei traseul am trecut si prin Gradina Ioanid si Piata Lahovari. Desi nu am avut multe obiective de vizitat, am profitat din plin de aceasta „promenada”; am vazut strazi mai putin cunoscute de turisti si am admirat diverse stiluri arhitectonice ale cladirilor din Bucurestiului de alta data.

Pasajul Vilacrosse-Macca

Miercuri dimineata am decis sa pornesc spre Calea Victoriei; sa o strabat dintr-un capat in altul. Asadar am pornit spre Muzeul National de Istorie a Romaniei, primul obiectiv turistic de pe aceasta strada (daca pornesti de pe Splaiul Independentei). Dar se pare ca nu a fost sa fie sa vizitez prea multe muzee, pentru ca si acesta era inchis pana la sfarsitul saptamanii. M-am rezumat la admirarea cladirii de vizavi, Palatul C.E.C. si cu o trecere prin Pasajul Villacrosse-Macca. Am intrat apoi pentru cateva momente in Biserica  Doamnei (Monument Istoric). Am trecut apoi prin Piata Tricolorului unde am admirat Fantana Sarindar, cladirea Cercului Militar National si Casa Capsa. Am remarcat apoi Turnul Palatului Telefoanelor, fatada Novotel-ului (despre care am citit in deja faimosul meu ghid 😀 ca este o copie a vechiului Teatru National care a fost aici pana in anul 1944) si Pasajul Victoria. Astfel am ajuns in Piata Revolutiei, cu „minunatul” monument („tepusa”, „teapa” sau „cartoful” cum a fost numit) inchinat eroilor din decembrie 1989. In jurul pietei se afla Biserica Kretzulescu, Statuia lui Corneliu Coposu si fostul Palat Domnesc, acum Muzeul National de Arta al Romaniei (MNaR). Vizitand cele doua galerii (Galeria de Arta Europeana si Galeria Nationala) si  Expozitia „Dracula- voievod si vampir” din cadrul MNaR am reusit sa dobor un record personal si anume recordul la numarul de ore petrecute intr-un muzeu. Aici am stat patru ore. Din cauza acestui fapt am decis ca cealalta parte din Calea Victoriei sa o parcurg a doua zi.

Palatul Cantacuzino (arhitect Ioan D. Berindei)

Astfel, joi am pornit din Piata Revolutiei. De aici, am trecut prin fata Ateneului Roman, prin Piata George Enescu si am ajuns la Biserica Alba (Monument istoric; construita in anul 1827). Am mers apoi sa admir Palatul Stirbei (doar exteriorul, pentru ca un lacat imens era la poarta), Casa Monteoru si Academia Romana. M-am odihnit putin in Parcul Nicolae Iorga, de unde se vedea foarte bine Casa Vernescu. Urmatoare oprire a fost la Palatul Cantacuzino, unde se afla Muzeul George Enescu. Aici am avut ocazia sa vizionez si un documentar despre marele artist si sa vizitez, pe langa muzeu, si Expozitia „George Enescu si Societatea Compozitorilor Romani”. Trebuie sa recunosc insa ca cel mai mult mi-a placut Casa memoriala „George Enescu”, situata in spatele palatului. Dupa aproape doua ore petrecute aici, mi-am continuat drumul spre Piata Victoriei, unde s-a incheiat traseul stabilit.

Monumentul din fata Academiei Militare

Pentru vineri aveam programata o vizita in cartierul Cotroceni. Prima oprire a fost in Piata Leu, dupa care am mers spre Palatul Cotroceni. Aici am avut noroc. Vizitele se fac doar pe baza de programare si in grupuri organizate. Eu nu eram nici programata si nici nu aveam un grup;)) Dar am aflat ca de la ora 12.00 era programat un grup pentru ghidaj in limba romana asa ca doamna de la intrare a fost draguta si m-a programat si pe mine atunci. Fiindca mai aveam timp pana sa inceapa vizita m-am dus pana in Piata Eroilor, unde se afla Academia Militara.  M-am intors apoi la Cotroceni, unde am vizitat Muzeul National Cotroceni si Biserica Cotroceni. Cred ca din toate muzeele vizitate in saptamana petrecuta in Bucuresti acesta mi-a placut cel mai mult. Poate si datorita faptului ca am avut un ghid, poate si pentru ca am vazut si altceva, nu doar vitrine cu exponate. Pentru cei care au drum prin capitala, le recomand acest muzeu. Dupa aceasta vizita mi-am continuat drumul spre Facultatea de Medicina, Biserica Sfantul Elefterie Vechi si Piata Victor Babes. Aici am trecut Podul Operei (din acest loc Dambovita parea ceva mai curata :D) si am ajuns in fata Operei Nationale Romane. Am mai mers apoi pana spre Casa Radio, dupa care picioarele mele „au spus” STOP si am luat metroul spre casa. Insa ziua nu s-a terminat aici. Pe 17 septembrie au inceput „Zilele Bucurestiului 2010” asa ca spre seara am iesit putin in targ, unde am prins si concertul Iris.

Una din trasurile cu care cei prezenti in capitala pe 18 si 19 septembrie s-au putut plimba pe Bulevardul Unirii

Ultima zi petrecuta in capitala a fost dedicata „Zilelor Bucurestiului 2010”. Am fost in Piata Constitutiei, unde s-a desfasurat Targul Mestesugarilor, unde „m-am imbibat” cu miros de mici si Kurtos Kalacs. Dar tot aici m-am bucurat sa vad oameni imbracati in costume de epoca si nu dupa ultima moda lansata de Bianca lui Bote sau mai stiu eu ce pitipoanca, am ascultat muzica buna si nu in ultimul rand m-am plimbat cu trasura. Si duminica au fost multe evenimente la care as fi vrut sa particip (mai ales la Concertul Voltaj si la Concertul Horia Brenciu & Band as fi vrut sa ajung), dar la ora 12.00 am plecat spre Iasi, unde ai mei imi tot spuneau ca le lipseste galagia din casa;))

Cam acestea ar fi lucrurile pe care le-am facut, in mare, cat timp am stat in capitala. Mi-ar fi placut sa fac mai multe, sa vizitez mai multe locuri, dar atat am reusit.

P.S.: Pentru cei care vor mai multe poze, am uploadat ~ 200 in contul meu de pe Facebook. Si mai urmeaza sa adaug cateva 😉

Anunțuri

Un gând despre &8222;Per pedes prin Bucuresti&8221;

  1. Pingback: Per pedes prin Bucuresti - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s