Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de Internet

Ştiu că poate părea un clişeu (sau este deja, după unii) dar cred că v-aţi pus şi voi, măcar o dată, întrebarea „Cum ar arăta viaţa mea fără Internet?” Cei de vârsta mea pot răspunde destul de repede la o asemenea întrebarea, problema e cu cei mai mici decât noi, care s-au trezit cu tastatura în braţe.

 Pe Internet poţi fi tu sau poţi fi cine vrei tu, nimeni nu se sinchiseşte să caute informaţii despre tine din mai multe surse. Poţi dobândi fără prea mare greutate tinereţea fără bătrâneţe, însă viaţa fără de Internet nu este atât de uşor de obţinut.

Făcând un scurt exerciţiu de imaginaţie o săptămână din viaţa mea fără Internet ar arăta cam aşa:

Luni: Mic dejun – căşti (radio) – tramvai – facultate – bibliotecă – tramvai – acasă – prânz – somn de frumuseţe – teme – carte – emisiune TV – cină – film – somn.

Marţi: Mic dejun – ştiri din presă – tramvai – facultate – cantină – prânz – facultate – autobuz  – tramvai – acasă – cină – film – somn.

Miercuri: Mic dejun – tramvai – facultate – Copou – plimbare + prânz – facultate – autobuz  – operă – tramvai – acasă – cină – somn.

Joi: Mic dejun – televizor (muzică) + teme – tramvai – facultate – cantină – prânz – facultate  – şedinţă ASJ – tramvai – acasă – cină – somn.

Vineri: Mic dejun – tramvai – bibliotecă – tramvai  – acasă – prânz – somn de frumuseţe – carte – maşină – filarmonică – maşină – acasă – somn.

Sâmbătă: Mic dejun – telefon – prieteni – plimbare – acasă – prânz – carte – radio (muzică) – prieteni în vizită – cină – somn.

Duminică: Mic dejun – biserică – staţie – tramvai – Grădina Botanică – fotografii – plimbare – acasă – prânz – vizită la bunici + cină – teatru – acasă – somn.

În mare, cam aşa arăta viaţa mea în gimnaziu şi liceu. Unii ar putea spune că era monotonă, însă eu nu aş spune asta. În loc să vorbesc cu prietenii pe Internet, vorbeam la telefon sau faţă în faţă. În loc să mă uit pe Internet la o piesă de teatru sau la un concert mergeam mai des în sala de spectacole (şi încerc şi acum să fac asta cât mai mult posibil) şi cel mai important petreceam mai mult timp afară din casă, nu ţintuită într-un scaun, în faţa calculatorului. Şi parca era mai bine.

Post Scriptum: Recunosc că ideea acestei postări nu mi-a venit mie, ci am primit-o ca temă în cadrul unui laborator.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s