A fost odată… gândul

„A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti.

De când se iscălea musca pe perete, / Mai mincinos cine nu crede. A fost odata un ziar, numit gândul.”

Probail aşa vor începe de astăzi înainte toate istorisirile despre ziarul gândul. De luni, 11 aprilie 2011, cei care erau obişnuiţi să ia la prima oră ziarele nu vor mai găsi la tarabe cotidianul editat de Mediafax Group. Ziarul va exista doar în mediul online, la adresa http://www.gandul.info/.

A avut loc încă o victorie a Internetului asupra printului. Nu pot spune că sufăr din această cauză, dar nici că sunt indiferentă. Nu cumpăram gândul, eventual mai citeam prima pagină (dacă ziarul era afişat cum trebuie) în timp ce aşteptam tramvaiul în staţie. Atunci, de ce nu sunt indiferentă? Simplu! Pentru că sunt studentă la jurnalism (şi pentru că eu chiar vreau să-mi practic meseria, nu ca alţi colegi care deja spun că se vor reprofila) şi faptul că dispar din ce în ce mai multe publicaţii de pe piaţă nu e un lucru încurajator, să-i spun.

E drept că nu va dispărea de tot gândul, ci că se va muta pe online. Însă unii membri ai redacţiei se tem că vor fi daţi afară pentru că la noi e concepţia că în online pot lucra mai puţini oameni decât în media tradiţională (adică un singur om e bun la toate). Atunci ce şanse mai avem noi, cei care venim din urmă să ne mai găsim un loc de muncă, fără să facem o groază de compromisuri, când vor fi mulţi jurnalişti cu experienţă în căutare de locuri de muncă? Asta mă îngrijorează!

În ultima apariţie tipărită (de pe 8 aprilie 2011), în pagina de opinii a cotidianului, Cristian Tudor Popescu, senior editor, Claudiu Pândaru, redactor şef, şi Florin Negruţiu, redactor şef adjunct, vorbesc despre ce a fost şi ce va deveni ziarul gândul, iar cea mai sinceră impresie mi se pare cea a lui CTP: „O să-mi lipsească de acum pagina ziarului care îmbătrâneşte, se îngălbeneşte, devine şi mai fragilă decât oricum e, ca pielea unei fiinţe alături de care trăieşti ani în şir. N-o să-mi mai văd articolele împachetând parizer sau limpezind geamuri.”

Poate totuşi nu trebuie să dramatizăm, pentru că aşa cum spunea Stanislaw Jerzy Lec „gândurile sunt nemuritoare, cu condiţia că se vor naşte într-una.” Poate gândul va „înflori” în online, poate va avea mai mulţi cititori şi poate va face angajări şi nu disponibilizări. Şi ca să închei într-o notă optimistă, îl citez din nou pe CTP: „Am încredere că tinerii mei colegi vor şti să păstreze curat sufletul acestui ziar reîncarnat în pixeli” (editorialul complet îl găsiţi aici).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s