Şi de-ar fi când va fi…

Când spui „peste 10 ani” te gândeşti că va fi peste foarte multă vreme, însă, în felul în care se scurge acum timpul, acest reper nu mai este un punct atât de îndepărtat. Nu îmi place să mă raportez la viitor, pentru că viitorul nu mai e sigur de mult.

Îmi place prezentul, cred că tuturor le place, chiar dacă mulţi nu vor să recunoască acest lucru. Nu pot spune că nu îmi place să visez ce va fi peste 10 ani, dar mi-e greu să spun cum mă văd peste 10 ani. Asta se întâmplă nu pentru că nu aş şti ce pot sau pentru că nu aş avea încredere în mine, ci pentru că acum totul se schimbă de la o zi la alta, apar oportunităţi sau eşecuri în viaţa fiecăruia.

Dacă mă gândesc ce vroiam să fac acum 10 ani (pe la 12-13 ani) ştiu că aveam eu o idee legată de jurnalism, însă una foarte vagă, o pasiune de moment. Îmi amintesc că atunci când mă întreba lumea „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” eu răspundeam „Reporter sau crainic TV” (chiar dacă nu ştiam absolut deloc cu ce se mănâncă). Chiar dacă am făcut emisiuni vorbind la o cariocă, în faţa oglinzii din baie (suită pe un lighean ca să mă vad :D) şi am realizat prima revistă a clasei (a şasea) din şcoala mea generală mi-a trecut repede.Atunci pasiunile veneau şi plecau într-o clipită (înainte vroiam să fiu cântăreaţă şi cântam, tot la cariocă ;)))

În liceu eram total dezorientată, mai ales că diriginta mă tot bătea la cap cu medicina. Însă a fost să fie ca o persoană, la care nu mă aşteptam, să-mi spună că mi s-ar potrivi jurnalismul. Cred că eram prin clasa a unsprezecea când s-a întâmplat asta. Se pare că acele vorbe, spuse fără intenţie şi de care persoana respectivă sunt aproape sigură ca nu-şi mai aminteşte, au avut un efect puternic asupra subconştientului meu. Doar termin peste o lună şi ceva studiile la Departamentul de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării.

Se pare că a fost un vis din copilărie, care, în parte, s-a împlinit. Cred că totul se întâmplă atunci când trebuie, vorba cântecului „ Şi de-ar fi când va fi”. Pot doar să visez, însă nu îmi place să vorbesc despre visurile mele. Voi povesti despre ele când se vor împlini, cum am făcut acum.

P.S.: Acesta este ultima postare pe care o fac în categoria „Teme Tehnici mediatice”. Închei astfel înca un capitol din „viaţa” blogului meu 😀

Având în vedere că se apropie cu paşi repezi acel examen care începe cu „li-” şi se termină cu „-cenţă”, e foarte probabil să nu mai postez foarte curând pe blog. Poate voi pune doar nişte piese care mă inspiră, dacă pot spune asta J. Cu scuzele de rigoare, mă retrag pentru moment. „ I’ll be back!”

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Şi de-ar fi când va fi…&8221;

  1. Da… amintiri… Intr-adevar e interesant sa te uiti inapoi si sa compari ce gandeai atunci cu ce ai ajuns azi.. Si-atuni te miri: cum d e a trecut timpul asa repede?… 🙂

  2. Frumos ai scris! 🙂
    Iti doresc sa-ti indeplinesti toate visele! 🙂
    Sa ai parte de tot ce este mai frumos in viata ta! 🙂
    Succes in tot ce faci si vei face atat in plan profesional cat si personal! 🙂 iti doresc sa fii fericita si iubita! 🙂 😉
    Bafta la LICENTA!!! 🙂

    • Multumesc mult de tot pentru urari, Cory! Si tu sa ai parte de tot ce e mai bun pe lume si sa iti implinesti toate dorintele!
      Te pup!
      P.S.: Sper sa ne vedem cat mai curand 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s