Escapadă în zona Praid

Duminica trecuta m-am întors din mini-excursia pe care am făcut-o în zona Salinei Praid. Până acum nu am făcut decât să descarc pozele, să despachetez şi să mă întâlnesc cu mai mulţi prieteni cu care nu m-am mai văzut de ceva vreme, aşa că de-abia astăzi am reuşit să scriu ceva şi pe blog.

Să începem cu începutul :D: am fost plecată pentru cinci zile, împreună cu sora şi părinţii mei (în sfârşit am reuşit să-i mai luăm şi pe ei într-o „escapadă”). Am fost cazaţi în Praid, la Pensiunea Princess. Nu pot spune că nu mi-a plăcut pensiunea, însă am avut ceva probleme cu alţi oaspeţi, care credeau că vila e doar a lor. Noroc că mai mult am fost plecaţi să vizităm diverse obiective turistice.

Prima zi am petrecut-o mai mult pe drum, având în vedere că ne-am oprit în Piatra Neamţ, unde ne-am plimbat cu telegondola (chiar dacă preţul e destul de mare, iar reducere pentru studenţi nu există :(, merită să vă urcaţi şi să admiraţi oraşul de sus ) şi la Cheile Bicazului. Deşi am ajuns mai spre după-amiază am reuşit să intrăm şi în salină.

Nu mai fusesem niciodată într-una, aşa că ideea de a mă îmbrăca cu un trening foarte gros şi cu adidaşi mi s-a părut ciudată, mai ales că am văzut unii turişti în tricou şi pantaloni scurţi. Dar imediat ce am ajuns acolo i-am compătimit ;)) Salina este destul de bine amenajată (sunt multe spaţii de joacă pentru copii, o cafenea, un magazin, mese pentru ping-pong, televizoare, o capelă cu un altar ortodox şi unul catolic, un mini-muzeu şi un restaurant), însă pe mine m-a scos din minţi lumina dată de neoane.

Deşi am fost în fiecare zi la salină, am fost plecaţi şi prin împrejurimi. A doua zi am plecat de dimineaţă la Rezervaţia Naturală Muntele de Sare. Am luat-o la pas spre satul Corund, iar imediat ce ieşi din Praid, pe partea dreaptă începe traseul.  Zona este superbă şi nici nu îţi dai seama când trece timpul. Oriunde întorci privirea vezi sare: în nămol, pe munte, în apă, pe poteci… Următoarea plecare a fost la Sovata. Sincer vă spun că nu mi-a venit să cred cât de bine arată staţiunea şi lacurile (Ursu, Aluniş, Mierlei, Verde, Roşu şi Paraschivei).

A urmat Sighişoara, în a patra zi. Am oprit mai întâi în satul Corund, unde nu ai cum să nu dai o tură pe la toate tarabele artizanilor, înşirate de-a lungul şoselei. Găseşti acolo de la ustensile de bucătărie, la bijuterii, haine sau huse pentru maşini. Sighişoara era acum pustie; parcă îşi pierduse ceva din farmecul pe care îl ştiam…poate pentru că nu erau mulţi turişti.

Fiindcă duminica salina are doar program de vizitare am plecat devreme din Praid spre casă şi am luat-o pe drumul către Reghin. Zona este extrem de frumoasă, însă gropile şi denivelările din asfalt nu prea ne-au lăsat să admirăm peisajele. După Reghin am luat-o pe drumul spre Deda, pentru că vroiam să ajungem în Defileul Mureşului. Aici drumul se amenajează, iar şoseaua (atât cât este gata până acum) este ca-n palmă. Defileul ne-a lăsat cu gura căscată. Nu pot descrie în cuvinte priveliştea ce se deschidea după fiecare cotitură. Ultimele opriri au fost la Mănăstirea Sfântul Ilie din Topliţa şi la Poiana Largului.

A fost frumos, a fost ceva nou (în zona Praid-Sovata şi Defileul Mureşului nu am mai fost niciodată), a fost puţin, foarte puţin…sper să repet experienţa cât mai curând 😀

P.S.: Mai multe poze am urcat pe Facebook 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s