Peripeţii spre Bucureşti

Vizita de studiu la Bruxelles s-a terminat, aseară am ajuns în Iaşi şi aşa cum v-am promis vă voi povesti ce şi cum a fost.

Zic să începem cu începutul, mai precis cu ziua de marţi, petrecută mai ales pe tren. Ca de obicei condiţiile oferite de CFR au fost „deosebite”, iar miresmele ce veneau dinspre toaletă îţi mutau nasul din loc, iar aerul condiţionat dat la maximum te făcea să nu îţi mai simţi picioarele. Noroc cu domnul controlor, care, surprinzător, la rugămintea mea a mai oprit preţ de câteva minute aerul.

Un alt aspect ce nu trebuie neglijat este compania selectă de care am avut parte. Din opt locuri, şase erau ocupate de nişte domni tare veseli care plecau la muncă pe undeva pe lângă Ploieşti. Totul a devenit fooarte interesant când unul a scos o sticluţă de tărie, unul nişte vin din ăla bun, „Bibanu”, iar altul o doză de bere. Oarecum incomodaţi de privirile mele şi ale doamnei din faţa mea, patru dintre ei au decis să schimbe tactica. Au găsit un compartiment gol şi au continuat petrecerea într-un spaţiu mai intim.

Până când a coborât grupul vesel am avut ocazia să descopăr şi pasiunea pentru brichete a unuia dintre „cei şase magnifici”. A cumpărat câteva de la binecunoscuţii surdomuţi care fac pe micii antreprenori prin trenurile noastre. A încercat chiar şi să negocieze cu unul dintre ei pentru o brichetă funcţională doar pe jumătate, dar nu s-au înţeles. Păcat…era aşa colorată şi ciudată bricheta aia! ;))

După aproape şapte ore şi jumătate am ajuns în sfârşit în Bucureşti. De la Gara de Nord ştiam că trebuie să iau un troleu până la hotel. Nu vreţi să ştiţi câtă lume era în staţia de la Coloane şi câte bagaje. Fără să ne dăm seama (la plural, pentru că eram împreună cu Mădălin, colegul meu, care a venit de la Focşani) – pentru lumes se împingea mai ceva ca la ASărbătorile oraşului când se mai sarmale moca – am ajuns în troleul 85. Şi ce să vezi? Troleul parcă era din viitor. Nu, nu mă refer la condiţii, ci la faptul că sistemul audio care anunţă staţiile era decalat înainte cu o staţie. El anunţa Grădina Cişmigiu, noi eram la Piaţa Kogălnicenu; el spunea că ajungem la Armenească, noi eram la Universitate. Cred că cei de la RATB doreau să testeze vigilenţa călătorilor. Noroc că o doamnă ne-a spus să fim atenţi unde vom coborî şi că eu mai ştiam cum arată zona Armenească.

Din păcate a doua parte a zilei nu a mai fost la fel de palpitantă. Am ajuns la Hotel Tempo (condiţii foarte bune, mic dejun delicios, personalul foarte amabil; îl recomand cu mare drag). Apoi am făcut cunoştinţă cu cei care aveau să devină partenerii noştri fideli de umblat pe străzile Bruxelului, Horia şi Mariana, studenţi la Cluj (câştigătorii locului doi, la secţiunea video). După un scurt tur prin zonă am plecat spre Reprezentanţa Comisiei Europene în România.

Festivitatea de premiere a fost scurtă. După vizionarea şi audierea materialelor câştigătoare, înmânarea diplomelor şi cocktail, am făcut cunoştinţă cu Mihai Roşioru (cel care a mers cu noi la Bruxelles, din partea Reprezentanţa Comisiei Europene în România), care ne-a prezentat programul pe zilele următoare. Ne-am retras apoi spre hotel, pentru că a doua zi pe la ora 05.00 trebuia să ne vedem la aeroport.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s