La pas prin Leuven

Aşa cum am promis aici, revin cu noi povestiri despre vacanţa petrecută în Belgia. Cum v-am mai spus, sora mea a avut un curs în Leuven, fapt pentru care sâmbătă am plecat împreună spre micul oraş universitar.

Până spre orele după amiezii am colindat singură prin oraş. Pe unde m-au purtat paşii? Păi să o luăm cu începutul, adică cu prima oprire şi anume Parcul Sint-Donatus. Nu pot spune că mi-a plăcut sau displăcut, însă mi-a rămas în minte faptul că majoritatea aleilor dădeau spre diverse colegii şi te simţeai ca într-un campus, nu ca într-un parc public.

În schimb, următorul obiectiv mi-a plăcut foarte mult, mai ales că a fost primul de acest fel pe care l-am văzut. Este vorba despre Grand Béguinage. În acest loc au trăit, până în 1795, mai multe femei (văduve sau care nu mai aveau protecţia unei familii) care depuneau jurăminte de castitate şi loialitate, dar nu se călugăreau. Ele aveau diverse meserii, beguinage-ul fiind un fel de oraş în oraş. Dacă aceste femei îşi găseau apoi partenri de viaţă ele puteau părăsi „oraşul”.

Acum, Grand Béguinage face parte din monumetele UNESCO şi este în proprietatea Universităţii din Leuven. Aici locuiesc studenţii şi o parte din staff-ul universităţii. Ce mi-a plăcut enorm a fost liniştea de aici, felul în care sunt construite casele şi cum toţi locuitorii merg pe biciclete (în mare viteză pe străduţe cu piatră cubică :D).

După ce am petrecut cam o oră hoinărint prin Beguinage, am pornit spre următorul punct de pe traseul meu, stabilit de acasă, Dijlepark, un loc destul de frecventat vara, conform unui ghid turistic. În ciuda acestui fapt, l-am căutat aproape trei sferturi de oră pentru că intrarea se făcea pe după nişte buruieni enorme şi nici un indicator nu era prin preajmă. După ce am intrat, dezamăgirea a fost şi mai mare, un mini-mini-parc, murdar şi cu o vegetaţie luxuriantă (şi nu e vorba de sensul bun al termenului).

Cum era şi firesc, a urmat un alt loc care mi-a plăcut enorm. Acum schimbasem roata: veneam cu „gânduri negre”, dar am fost plăcut impresionată de Grădina Botanică. Aceasta este cea mai veche din Belgia, deşi nu este foarte mare. Este împărţită în mai multe secţiuni, pe care le descoperi pe parcursul plimbării (când ai spune că s-a terminat, mai dai de o intrare boltită spre o altă grădiniţă).

De la plante exotice, la pomi fructiferi, nuferi, viţă de vie, ochiuri de apă, până la stupi şi peşti, toate erau bine păstrate şi prezentate aici.

După ce m-am săturat de făcut fotografii, am pornit spre centrul oraşului, unde am dat peste un târg „cu de toate”: fructe, obiecte de iluminat, flori, condimente, dulciuri, produse din carne, măsline de toate soiurile, ceramică, haine…

Preţurile fiind destul de piperate, m-am mulţumit doar cu uitatul şi am plecat apoi spre Saint Peter’s Church. Impresionant este exteriorul acestei biserici gotice, ce domină centrul, alături de clădirea Primăriei.

Biserica este una deosebită din punctul meu de vedere, deoarece în interior sunt 29 de capele, fiecare fiind întreţinută de o familie, o breaslă sau o societate. Pe lângă acestea, clădirea mai include o criptă, un „turn de sacrament” şi un muzeu, ce poate numele de „Comoara Sfântului Petru”.

Fără să îmi dau seama, după atâta plimbat încolo şi încoace prin oraş, s-a făcut ora 15.00, numai bine ca să prind turul ghidat în clădirea Primăriei (StadHuis) din Leuven.

Aceasta datează de pe la 1440 şi este construită pentru a semăna cu cea din Bruxelles, cu care Leuvenul a rivalizat în repetate rânduri, după cum ne-a spus ghidul. Clădirea este realizată în stil gotic flamboaiant şi atrage prin ornamentaţiile sale şi prin numeroasele statuete din nişe (236). Interiorul nu se remarcă prin nimic deosebit, doar sala de vot atrăgând atenţia prim modernitatea sa, ce este în contrast cu restul clădirii.

Ultima oprire din Leuven a fost la M van Museum, unde am ajuns mai pe după-amiază, după ce m-am reîntâlnit cu sora mea. Aici se găsesc lucrări de artă clasică şi contemporană, îmbinate şi prezentate într-un spaţiu modern. Traseul urmat prin muzeu este unul interesant, ajungând până pe acoperişul uneia din clădiri.

Cam atât am reuşit să văd în Leuven. Restul povestirilor despre vacanţa în Belgia vor veni în zilele următoare.

P.S.: Mai multe fotografii (peste 900 :D ) găsiţi pe Facebook.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;La pas prin Leuven&8221;

  1. Pingback: Bruxelles, zilele V şi VI « O singură datorie are omul: Să nu fie prost!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s