Mi-e dor

Prin 2006Mi-e dor de primăverile de acum câțiva ani când soarele ne făcea doar cu ochiul și se lăsa așteptat, în toată măreția, abia prin iunie.

Mi-e dor de orele de mate din gimnaziu când eu vroiam să ies la tablă la probleme de geometrie, iar dna. Simirad mă scotea la cele de algebră.

Mi-e dor de duminicile când mergeam cu mama la teatru (la 11.30, în Sala Mare de la Luceafărul).

Mi-e dor de sâmbetele din perioada liceului în care eram înconjurată de cel puțin cinci cărți și mă chinuiam să fac un eseu pentru ora de română.

Mi-e dor de diminețile în care mergeam în Copou să citesc și să joc Badminton.

Mi-e dor de momentele în care stăteam cu sufletul la gură pentru că dl. Rotaru ne aducea tezele sau lucrările la fizică.

Mi-e dor să mai joc Ascunsa, Țările sau Rațele și vânătorii.

Mi-e dor de zilele în care făceam „de serviciu pe școală” (deși nu mi-a plăcut niciodată să fac asta).

Mi-e dor de vacanțele petrecute cu ai mei la Vatra Dornei.

Mi-e dor de mine…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s