Spre centrul Israelului

Miercuri, 9 octombrie 2013

Dimineață am coborât la micul dejun la ora 06.00, cu tot cu bagaje pentru că începând din această zi am fost cazați la Betleem. După ce ne-am bucurat de o ultimă priveliștea cu Marea Galileii de la Tiberias, am pornit (pe la 06.30) spre centrul Israelului, pe Valea Iordanului. Prima oprire a fost la locul real al Botezului Domnului nostru Iisus Hristos – Betabara. În drum spre această localitate, am trecut granița cu Palestina. La Betabara, am coborât până pe malul Iordanului, într-un spațiu special amenajat, unde părintele-ghid ne-a botezat pe toți, în mod simbolic, cu apă din râu.

Iordanul la Betabara

Iordanul la Betabara

Am mers apoi la Mănăstirea Sf. Gherasim de la Iordan, unde am fost întâmpinați de un călugăr român. Ne-am închinat în biserică și în paraclis, unde se află o icoană deosebită și unică (după spusele părintelui) – Icoana cu Maica Domnului alăptând. În curtea interioară, mică, dar extrem de primitoare, călugării ne-au oferit pâine uscată, măsline, curmale și ceai, care ne-au prins foarte bine, având în vedere că aveam o zi destul de obositoare și aveam nevoie de forțe proaspete. Mănăstirea are și un atelier destul de mare de mozaicuri; la sfârșitul vizitei am intrat în magazinul unde se comercializează o parte dintre lucrări, dar nu am găsit nimic interesant pentru noi.😀

Vedere spre curtea interioară a Mănăstirii Sf. Gherasim

Vedere spre curtea interioară a Mănăstirii Sf. Gherasim

Am pornit apoi, prin Wady Kelt, spre Hozeva, unul dintre cele mai așteptate popasuri, pentru că aici se află moaștele Sfântului Ioan Iacob Hozevitul sau de la Neamț. După un drum pe serpentine prin deșert, am luat-o la picior spre Mănăstirea Sfântul Gheorghe. Deși erau mulți beduini care ne ofereau măgari pentru a merge până la mănăstire, nimeni nu a cedat tentației, fiind instruiți anterior de părintele-ghid. Să nu uit să vă precizez că beduinii știu câteva cuvinte în română, iar pe măgari îi botează, spre distracția și atracția turiștilor, cu numele de Băsescu. Așa că tot drumul ne îmbiau cu: „Ia magaru! Ia pe Băsescu!”.😉

Prin Wady Kelt, spre Hozeva

Prin Wady Kelt, spre Hozeva

Biserica mănăstirii nu este foarte mare, dar impresionează prin multitudinea pelerinilor care vin să se închine la moaștele Sf. Gheorghe Hozevitul, ale Sf. Ioan Iacob Hozevitul și la câteva părticele din moaștele Sf. Ana. După ce am ascultat acatistul Sf. Ioan Iacob Hozevitul, am mers și la Peștera Sfântului Ilie, care se află deasupra bisericii. Ne-am răcorit apoi cu o limonadă și am plecat spre autocar, din nou escortați de beduini și de Băsescu😀

Mănăstirea Sf. Gheorghe, Hozeva

Mănăstirea Sf. Gheorghe, Hozeva

Ne-am îndreptat apoi spre Ierihon, cel mai vechi oraș din lume, unde am mers prima dată pe Muntele Ispitirii. După ce ne-am încărcat bateriile cu un pahar de suc de rodii la baza muntelui (care nu a fost pe atât de gustos pe cât ne așteptam), am urcat la Biserica greacă de pe munte. Urcușul a fost destul de obositor, mai ales că era toiul amiezii, dar a meritat tot efortul. Locul este unul deosebit, iar călugării greci foarte amabili (deși nu știau foarte bine engleza, am ajuns să vorbesc cu doi dintre ei și am tradus în mai multe limbi cuvântul „spovedanie” – unul dintre ei avea un carnețel în care își nota cuvintele; spre rușinea mea nu am reținut cum se spune în greacă, chiar dacă pe moment am reușit chiar să și pronunț cuvântul). Aici ne-am închinat în Peștera unde a stat Iisus, am văzut piatra pe care a stat când a fost ispitit prima dată, dar am avut parte și de o priveliște deosebita asupra muntelui și a orașului.

La Biserica greacă de pe Muntele Ispitirii, Ierihon

La Biserica greacă de pe Muntele Ispitirii, Ierihon

La coborârea de pe munte am încercat un suc de grepfrut roz care a fost excelent și ne-am îndreptat spre Temptation Restaurant din Ierihon, unde am luat masa de prânz. Restaurant este unul destul de scump pentru cei care nu doresc (sau nu pot) mânca foarte mult – dădeai 11$ și puteai mânca orice (dar mare grijă, să nu cumva să mănânce două persoane dintr-o porție, că mai plătești 11$). La parterul localului era și un magazin, de unde am luat smochine și sicomor la prețuri destul de OK. Aaaa….și am văzut magneți cu România. Dacă nu mă credeți, aveți dovada mai jos.

Suveniruri în Ierihon

Suveniruri în Ierihon

După o masă „copioasă”, am plecat spre Așezământul Românesc de la Ierihon, un loc deosebit, cu un părinte primitor și măicuțe care sunt mereu bucuroase de oaspeți, pe care îi așteaptă cu bunătăți. Ne-am închinat în biserica pictată extrem de frumos și am coborât și în paraclisul aflat la demisol, unde sunt zugrăvite chipuri ale sfinților români sau ale căror moaște se află în România.

Pictură în Biserica Așezământului românesc din Ierihon

Pictură în Biserica Așezământului Românesc din Ierihon

Tot în Ierihon am făcut și un scurt popas la Sicomorul lui Zaheu Vameșul pentru că am ajuns la ora închiderii. Acesta se mai păstrează în mică măsură, dar rezistă pentru a fi mărturie a timpurilor și a minunilor Mântuitorului. Ne-am închinat și în Biserica greacă de aici, o biserică micuță, dar interesantă prin pictura interioară, care nu acoperă toate zidurile și nici stâlpii.

Biserica gracă de la Sicomorul lui Zaheu Vameșul

Biserica greacă de la Sicomorul lui Zaheu Vameșul

Pentru că era deja târziu pentru a ajunge la Betania, cum era stabilit inițial, am pornit spre Marea Moartă. Deși renumele e mare și eram curioase să vedem această mare, nu am fost foarte încântate pentru că nu era un spațiu (plajă) amenajat și era mult prea mult nămol pentru gustul nostru😀. Prin urmare am decis doar să admirăm peisajul și să ne răcorim picioarele, în timp ce o parte a grupului a profitat de vreme și a făcut o baie.

Marea Moartă

Marea Moartă

După relaxarea de la Marea Moartă, am pornit spre hotelul din Betleem; fiind târziu nu am mai oprit la Sfântul Mormând, având în vedere și faptul că în zilele următoare urma să mergem de mai multe ori acolo. Până să ajungem la hotel, am trecut și prin Ierusalim – astfel am trecut de câteva ori pe la punctele de control dintre Palestina și Israel: prima dată când am intrat în Ierusalim (am trecut din Palestina în Israel) și a doua oară când am intrat din Ierusalim în Betleem (am trecut din Israel în Palestina). Deși nu am fost controlați și nu am întâmpinat dificultăți, senzația este una stranie… Imaginați-vă că atunci când ieșiți din Iași și intrați în Valea Lupului ați trece pe la un punct de control – așa se întâmplă cu Ierusalimul și Betleemul.

Am ajuns la Hotelul Nativity Bells din Betleem pe la 18.30 și ne-am cazat. Aici s-a cunoscut că eram în Palestina (o zonă mai săracă decât Israelul) – am avut probleme cu canalizarea din baie (ziceai că ești la Marea Moartă și cât de mult ne-a plăcut nouă acolo… :))), paturile din camere plecau la plimbare cu tot cu noi, iar cina a fost sărăcăcioasă. Dar ce mai conta? Noi n-am fost acolo ca să stăm la hotel.

Detalii despre a patra zi petrecută în Țara Sfântă în postarea următoare.

P.S.: Mai multe fotografii sunt pe Facebook, aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s