Pe urmele Magilor și ale Mântuitorului

Joi, 10 octombrie 2013

Dimineață, după un mic dejun în regim de austeritate (mai ceva decât cina de seara trecută…), am plecat pe la 7.15 spre Mănăstirea Sfântul Sava. Pe drum am făcut un popas la un magazin ce comercializa, în principal, obiecte din lemn de măslin, dar și icoane, bijuterii și alte suveniruri. Magazinul era condus de o româncă, stabilită de 22 de ani în Palestina, care ne-a făcut o scurtă prezentare a ofertelor. De asemenea, proprietarii aveau și o cameră specială unde am admirat icoane rusești extrem de vechi. Având în vedere calitatea produselor și reducerile primite, nu a plecat nimeni din magazin fără să cumpere ceva, cât de mic.

Cina cea de taină sculptată în lemn de măslin

Cina cea de taină sculptată în lemn de măslin

Am mers apoi cu autocarul până la poarta Mănăstirii Sf. Teodosie, de unde am plecat cu microbuze arabe spre Mănăstirea Sfântul Sava, din Pustiul Iudeii. Drumul până acolo a fost o experiență extremă: șoferii arabi se grăbesc să facă cât mai multe curse și conduc nebunește pe drumuri proaste, uneori cu un singur sens, cu serpentine și curbe periculoase. Dar peisajul este unul superb.

Prin Pustiul Iudeii

Prin Pustiul Iudeii

În câteva clipe, deși distanța este mare, am ajuns la mânăstire. Aici femeile nu au voie să intre, așa că în timp ce bărbații au intrat să se roage și să viziteze interiorul lăcașului, noi, femeile, am admirat mănăstirea de sus și am mers spre Peștera Sf. Sava. Drumul coboară inițial până spre Valea Cedrilor, iar apoi urcă spre peșteră. Deși nu era foarte dificil, fiind amenajate niște trepte, drumul a părut obositor din cauza căldurii. După ce am revenit la poarta mănăstirii, unul dintre călugări ne-a adus racla cu părticele din moaștele Sfântului ca să ne închinăm și ne-a oferit ulei sfințit, o iconiță, frunze de fenicul, aghiazmă și câteva informații despre minunile de aici.

După aceasta am făcut iar o cursă nebună cu microbuzele arabe, dar de data aceasta am avut un șofer tare simpatic, care a fost și prin România și care ne-a povestit verzi și uscate tot drumul. Ne-am oprit la Mănăstirea Sfântul Teodosie, unde am avut din nou ocazia să dăm peste români: două măicuțe și o doamnă care lucrează aici. Biserica mănăstirii este mică, iar peisajul nu este unul impresionant, însă punctul de atracția îl reprezintă paraclisul construit pe locul peșterii unde au poposit Magii de la Răsărit după ce au plecat din Betleem.

Biserica Mănăstirii Sf. Teodosie

Biserica Mănăstirii Sf. Teodosie

Ne-am continuat drumul și am ajuns, tot pe urmele Magilor, la Biserica greacă Câmpul Păstorilor, aflată pe locul unde se presupune că Magii au primit vestea Nașterii Domnului. Locul acesta a fost primul din acest pelerinaj care m-a impresionat foarte mult. Nu aș ști să spun exact de ce sau prin ce, dar ce pot spune este că biserica este deosebită și că mirul luat de aici are un miros special, datorită ingredientelor folosite la prepararea sa. În curte se află și biserica-peșteră, unde se pare că sunt mormintele păstorilor.

În curtea Bisericii Câmpul Păstorilor am văzut și primii măslini :)

În curtea Bisericii Câmpul Păstorilor am văzut și primii măslini🙂

Am plecat apoi spre Betleem, spre Biserica Nașterii Domnului, construită deasupra peșterii unde s-a născut Mesia. Aici am stat ceva timp la coadă pentru a ne închina – așa se întâmplă de obicei. Aceasta se formează în partea dreaptă și când se ajunge în dreptul altarului se coboară sub acesta, în Peștera Nașterii. Înainte de a coborî, ne-am închinat la o icoană unică: Maica Domnului Betleemita – este unică pentru că o ilustrează pe Fecioara Maria zâmbind (doar după ce a născut a fost fericită; în rest, în iconografie, Maica Domnului nu este reprezentată zâmbind). Cât timp am stat la rând, o parte din grup a fost cu părintele-ghid la Grota Laptelui, dar noi am preferat să așteptăm și astfel să admirăm mica parte din mozaicurile care se mai păstrează în biserică, altarul și candelabrele deosebite.

Locul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos

Locul Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos

Pentru că am stat aproximativ două ore la Biserica Nașterii Domnului, nu am mai mers la Biserica romano-catolică Sf. Ecaterina, ci am pornit direct spre Ierusalim, pentru a ajunge la Sfântul Mormânt. Am intrat în cetatea Ierusalimului prin Poarta Sfântul Ștefan și am mers spre Biserica Sfântului Mormânt pe un drum care ocolește bazarul. Astfel, ajungând mai repede, am prins deschisă și o mică bisericuță aflată față în față cu intrarea în Biserica Sf. Mormânt, unde se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului – aceasta este scoasă de praznicul Adormirii Maicii Domnului și dusă în biserica din Grădina Ghetsimani.

Prin cetatea Ierusalimului

Prin cetatea Ierusalimului

Am intrat apoi în Biserica Sfântului Mormânt și ne-am așezat la rândul pentru închinarea la Sfântul Mormânt. Aici ne-am întâlnit cu un alt grup de români, veniți din Italia. Atunci când am intrat în Sfântul Mormânt, mai întâi ne-am închinat la Piatra Îngerului, aflată în prima încăpere și care servește drept altar atunci când se săvârșesc slujbe aici. Ulterior am intrat în încăperea unde se află piatra pe care a fost pus trupul lui Iisus în mormânt. Pentru că fluxul de pelerini este foarte mare, nu ai timp aici să stai să te închini cât vrei, ci doar să atingi piatra și să spui o scurtă rugăciune. La ieșire am prins și o procesiune a catolicilor, care, spre surprinderea mea, a fost una deosebită, deși nu a durat foarte mult.

Intrarea în Biserica Mormântului DOmnului

Intrarea în Biserica Mormântului Domnului

Ne-am închinat apoi și la Piatra Ungerii și pe Golgota, aflate tot sub aceiași construcție, a Bisericii Sfântului Mormânt sau Biserica Învierii. Mai multe informații despre acestea vă voi spune în postarea despre ziua în care am făcut Drumul Crucii.

Am plecat apoi, prin bazar, spre autocar. Am făcut și câteva mici cumpărături și am fost uimite de faptul că eram întâmpinate peste tot cu mare bucurie atunci când oamenii își dădeau seama, sau le spuneam noi, că suntem din România. La asta chiar nu m-am așteptat și m-am simțit foarte bine în acele momente.

La hotel am ajuns pe la 19.30, am luat cina – ceva mai bună decât anterioara – și apoi ne-am retras să ne odihnim, pentru că următoarea zi avea să fie una mai obositoare.

Detalii despre a cincea zi petrecută în Țara Sfântă în postarea următoare.

P.S.: Mai multe fotografii sunt pe Facebook, aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s