Să nu mai fim indiferenți!

homelessAseară am ieșit să fac o plimbare cu mama prin cartierul unde locuiesc. La un moment dat, pe trotuar, văd căzut un tânăr, de vreo 20 de ani, bine îmbrăcat (se vedea că avea bani în buzunar) și care nu mirosea a băutură. Normal că m-am speriat și m-am uitat în stânga și în dreapta să văd dacă e totuși cu cineva. Deși mamei îi era cam frică, m-am apropiat și am încercat să îl trezesc, dar nimic. Am luat telefonul și am sunat la 112.

Deși era într-o zonă ciculată, lângă o stație de autobuz, până atunci nimeni nu s-a apropiat de acel tânăr. De-abia când lumea a văzut că s-a oprit cineva lângă el a început să se adune ca la urs… Pe lângă asta, deși mama a rugat doi bărbați să încerce să îl trezească cât eu vorbeam la telefon, aceștia au făcut pasul înapoi și tot o domnișoară a avut curajul să se apropie și să vadă cum poate ajuta.

Între timp a ajuns și o ambulanță, iar băiatul s-a trezit. După spusele asistentei și după ce a reușit el să îngaime era drogat. Nu a vrut să meargă la spital și a rămas acolo să se dezmeticească.

OK. Era un drogat…dar ce contează? Era o persoană căzută pe trotuar care nu reacționa de nici un fel, chiar dacă se observa că respiră. Poate i s-a făcut rău, poate suferă de o boală și nu a luat tratamentul, poate era bătut… poate era o rudă de-a ta, un prieten, un cunoscut… poate erai chiar TU.

De ce suntem indiferenți, de ce nu încercăm măcar să întrebăm dacă totul e în regulă atunci când cineva plânge pe stradă sau se sprijină de un zid? De ce nu avem curaj să ne apropiem de o persoană căzută, care fie că e boschetar, bețivan sau drogat e un suflet? 

Nu vreau să țin morală nimănui prin această postare, dar am simțit nevoia să îmi spun oful, aceasta fiind a treia întâmplare din acest an când mă confrunt cu indiferența celor din jur. La începutul primăverii lângă scara blocului meu un bărbat la vreo 50 de ani era căzut. Da, era băut. Dar era frig afară și el nu reacționa. Când sora mea a încercat să facă ceva, o persoană a spus că îl știe: „E un bețivan. Stă aici aproape. Lăsați-l acolo, că se va trezi el”. Iar acum câteva săptămâni, când mă întorceam de la serviciu văd o bătrână că se spijinea de un perete și își ținea mâna la piept. Multă lume trecea pe lângă dânsa, dar nimeni nu s-a oprit să o întrebe ceva. Îi era rău, venea de la un spital și se îndrepta spre altul, dar nu mâncase nimic și avea probleme cu glicemia. A vrut un covrig…atât.

Haideți să nu mai fim indiferenți și să nu mai așteptăm schimbarea de la alții. Să fim noi schimbarea. Să luăm atitudine în astfel de cazuri, minore, poate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s