La pas prin vechiul/noul Iași

Sâmbăta trecută, deși revenită de o zi în Iași după o deplasare, mi-am luat picioarele la spinare și am pornit la pas prin oraș. Nu, n-am plecat singură, ci împreună cu ceilalți bloggeri ieșeni din Kooperativa 2.0.🙂 Și legat de Kooperativă, mulțumesc Anda pentru că m-ai împins de la spate să mă înscriu – aveam nevoie de imbold!

Așa, revenind la plimbarea noastră. Ne-am întâlnit dis de dimineață, pe la 9.30, vreo 30 de entuziaști care doreau să (re)descopere Iașul (mă rog, o mică parte din el). Cei care ne-au ghidat printre locuri și povești au fost Matei, Victoria și Alexandru de la Școala de Ghizi Iași și Asociația Turistică Ghizii României.

Prima oprire a fost la Teatrul Național, unde am aflat câte ceva despre istoricul și arhitectura clădirii. Sala Mare cu 750 de locuri (stal, loje şi balcon) are ornamente de inspiraţie barocă şi rococo, precum și un superb candelabru cu peste 100 de becuri din cristal de Veneţia. Ce să mai spun de cortina principală, care m-a impresionat dintotdeauna, cortină pictată de maestrul vienez Lenz şi terminată de unul din discipolii săi…?

 

Am luat-o apoi uşor spre Palatul Roznovanu, alias Primăria Iaşi. Pentru că nu am putut intra (cine ştie de ce?), am stat frumos la umbra copacilor de pe aleea principală şi am ascultat poveştile despre Uliţa Boierească şi trăsnăile făcute de feciorii boierilor Iaşului de altă-dată. Ne-am oprit puţin şi de partea cealaltă a clădirii pentru a dezlega misterele unei hărţi, se pare, turistică, de pe vremea comuniştilor, dacă am reţinut eu bine.

Harta turistică (?) a Iașului

Harta turistică (?) a Iașului

Fără prea multă întârziere, deşi erau nişte maşini de epocă expuse pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt care ne-au furat privirile, am trecut strada şi am ajuns la Catedrala Romano-Catolică, Sfânta Fecioară Maria, Regină. Domnul Emil Bejan, ghidul, ne-a întâmpinat, ca de obicei, cu braţele deschise. Ce mă impresionează de fiecare dată când intru aici este candelabrul unicat, conceput ca o replică inversă a cupolei, având decoraţii de sticlă albastră.

 

Tot în aceeaşi incintă, la demisol, am vizitat şi Memorialul Anton Durcovici (interesant amenajat), dar am urcat şi deasupra cupolei Catedralei, de unde am putut admira o mică parte din Iaşi de la înâlţime.

 

 

Odată coborâţi, am pornit agale spre cea mai veche parte a oraşului, mai precis spre Casa Dosoftei şi Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, unde am aflat câte ceva despre poveştile din preajma vechii curţi domneşti din Iaşi.

iasi_blogging_tur (157)

Şi dacă tot am vorbit de domnit, am ajuns şi în faţa Palatului Culturii, unde am dezbătut de zor legenda privind Statuia lui Ştefan cel Mare. O fi a lui, o fi a cneazului polon… cine bagă mână în foc?!

Şiii, în sfârşit, am intrat în Palatul Culturii. Sau, mai bine zis, am reintrat în Palat după nici nu mai ştiu câţi ani de zile. Interiorul e superb, nici nu vreau să insist asupra acestui aspect – am să las câteva fotografii să vorbească de la sine. Un singur lucru ţin să amintesc: va fi amenajată la parter o sală de judecată cu mobilier original din momentul inaugurării Palatului Culturii ca palat administrativ şi de justiţie.

 

Ce m-a impresionat cel mai mult a fost povestea ceasului din turn, de fapt m-a fascinat mai mult omul din spatele poveştii, domnul Cristea. Cred că aş putea să stau zile în şir să-l ascult cum vorbeşte despre ceasuri, despre mecanisme, dar şi despre istoria oraşului şi a ţării.

Dar, pentru că mai mereu trebuie să fie un „dar”, am fost puţin dezamăgită de faptul că expoziţiile din cele patru muzee nu erau amenajate, dar mult mai dezamăgită am fost când am văzut că, din păcate, site-ul obiectivului a rămas la fel ca acum câţiva ani buni.😦 Poate totuşi până la deschiderea oficială se va remedia acest lucru.

iasi_blogging_tur (244)

Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt văzut din Palatul Culturii

Ne-am îndreptat apoi paşii spre ultimul obiectiv al „periplului” nostru, Biserica Sfântul Gheorghe – Catedrala Veche din Iaşi. Aici, părintele arhimandrit Dosoftei Șcheul ne-a vorbit despre importanţa Catedralei Vechi pentru istoria oraşului, dar ne-a explicat şi câte ceva despre pictura din exteriorul şi interiorul bisericii recent restaurate. Mărturisesc că acum parcă am observat mai multe din frumuseţile din interiorul lăcaşului de cult – icoane, pictură…

 

Şi pentru că am ajuns la final, la final de plimbare şi la final de articol, nu-mi rămâne decât să mulţumesc organizatorilor şi celor care ne-au primit şi să sper că vor mai fi astfel de tururi, dar poate mai extinse. Pentru că Iaşul are cu ce… are cu ce ne surprinde, inclusiv pe noi, ieşenii. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s